Paris Blues

De curând am descoperit Paris Blues, o gemă datată 1961, în care strălucesc monștri sacri ai ecranului: Paul Newman, Joanne Woodward, Sidney Poitier. În regia lui Martin Ritt, filmul îmbină în mod fericit scenariul de calitate, distribuția de excepție și muzica stilată. Martin Ritt (1914-1990) a fost un actor, dramaturg și regizor american care a lucrat atât în film, cât și pentru televiziune. În contextul marii crize economice(1929-1933) a început să fie preocupat de inegalitatea socială, pentru ca treptat să capete o orientare politică de stânga. În primii ani ani ai deceniului șase din secolul trecut a suferit prigoana inițiată de senatorul Joseph McCarthy împotriva artiștilor considerați cu idei comuniste, astfel încât a fost inclus pe lista neagră a industriei TV.

A regizat patru filme care au fost selectate pentru National Film Registry de Biblioteca Congresului ca fiind semnificative „cultural, istoric sau estetic”: Edge of the City (1957), Hud (1963), Sounder (1972) și Norma Rae (1979). De asemenea a regizat două filme nominalizate la Oscarul pentru cel mai bun film: Sounder (1972) și Norma Rae (1979).

Povestea simplă

În Paris Blues doi expatriați, trombonistul Ram Bowen (Newman) și saxofonistul Eddie Cook (Poitier) se bucură de succes cântând într-un local din Orașul Luminilor. Existența lor este dată peste cap când două turiste americane, prietene, Lillian Corning (Joanne Woodward) și Connie Lampson (Diahann Carroll) le fură inimile. Înainte de plecarea fetelor acasă, bărbații sunt obligați să își reevalueze atașamentul pentru munca lor.

Povestea filmată în alb și negru, cucerește (printre altele) prin romantismul poveștilor de dragoste, dialogurile vii și prin secvențele filmate în locuri celebre din Paris, unele dispărute (cum ar fi piața de păsări din Île de la Cité). Sunt atinse și anumite aspecte rasiale, tipice pentru sensibilul regizor Martin Ritt.

Distribuția grozavă

Așa cum am spus, filmul aduce în primplan două cupluri: perechea „albă” Ram-Lillian și perechea „de culoare” Eddie-Connie. Primul cuplu corespundea unui mariaj încheiat în viața reală în anul 1958 între Paul Newman și Joan Woodward. Căsătoria lor a durat 50 de ani, timp în care cei doi mari actori au făcut zece filme împreună. Fiecare dintre ei a obținut un Oscar pentru interpretare – Woodward în 1958 pentru The Three Faces of Eve, iar Newman în 1987 pentru The Color of Money. Canalul de streaming Max oferă în prezent documentarul The Last Movie Stars realizat de Ethan Hawke, cu Martin Scorsese producător executiv.

Prin același context amoros trec Eddie și Connie, însă ei au o altă perspectivă și o altă rezolvare a problemei cu care se confruntă ambele cupluri. Sidney Poitier și Diahann Carroll transmit prospețime și sensibilitate personajelor lor.

Trăiască jazzul!

Muzica cu multe numere de jazz, semnată de Duke Ellington, întregește atmosfera boemă a poveștii. Apariția electrizantă a lui Louis Amstrong (în rolul lui Wild Man Moon) în barul în care Ram și Eddie cântă dă naștere unei scene memorabile. Faptul că Eddie și Wild Man Moon sunt doi apreciați muzicieni de culoare nu face decât să evidențieze mesajul antirasist al peliculei. Fără niciun dubiu, Paris Blues poate fi „citit” și ca un omagiu adus jazzului și iubitorilor lui.

În concluzie, Paris Blues este un film captivant ce ne poartă în atmosfera vibrantă a Parisului anilor 1960. Prin povestea romantică a celor doi muzicieni, filmul explorează teme precum iubirea, deciziile dificile și pasiunea pentru artă. Decorul pitoresc al Parisului și coloana sonoră de jazz aduc o notă specială acestei creații cinematografice. Cu un superb casting, în care apar Paul Newman, Joanne Woodward și Sidney Poitier, Paris Blues rămâne un film memorabil, care merită să fie descoperit și apreciat de către iubitorii de frumos și de către publicul larg. Aș dori să împărtășesc cu cât mai multe persoane frumusețea și mesajul puternic al filmului Paris Blues!

Fișa filmului pe IMDb

Tags: dramă