Prezentat drept o personalitate legendară a filmului românesc de către Cătălin Ștefănescu în prefața interviului său la emisiunea TV Între alb și negru, Iosif Demian revine după 37 de ani în atenția publicului național cu lungmetrajul Rondul de noapte.
Născut în 1941 la Oradea, Iosif Demian și-a început cariera cinematografică ca operator de imagine la filme documentare sau artistice, din care menționez doar celebrele Apa ca un bivol negru (1971) și Nunta de piatră (1972). În calitate de regizor a realizat în 1980 O lacrimă de fată (selectat în secțiunea Un Certain Regard, Cannes 1982), iar în 1983 Baloane de curcubeu, pentru ca în 1986 să emigreze în Australia. Timp de aproape 10 ani (1988-1997) a fost șeful catedrei de operatorie a Școlii Australiene de Film, Televiziune și Radio din Sydney. Iată că după atâta timp de la plecarea sa din țară, s-au aliniat locul, momentul, persoanele și ceva noroc, astfel încât reușește să lanseze în cadrul celei a 20-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania filmul artistic Rondul de noapte.
Rondul de noapte reprezintă opera autorului Iosif Demian, în triplă calitate de scenarist, director de imagine și regizor. „Fiecare film îmi permite să-mi verific limitele fizice și intelectuale” afirma Demian în interviul mai sus menționat, adăugând că nu a fost interesat de festivaluri și critici, ci pur și simplu a vrut să spună o poveste cu o anumită greutate. Șapte tablouri distincte urmăresc un cuplu nonconformist, un polițist, un preot, un clovn și un angajat de la Guantanamo într-un periplu prin noapte. Treptat privitorul realizează ce-i cu eroii lui Demian, pentru ca epilogul să facă lumină asupra a ceea ce unește toate aceste personaje.
Fiecare cu noaptea lui
Iosif Demian crează în Rondul de noapte un univers oniric, învăluit în mister, potențat de imaginea în clar-obscurul ce amintește de tabloul omonim al lui Rembrandt. Atmosfera stranie e întărită de orașul pustiu, în care spații întunecate alternează cu o lumină rece. Actorii (Ada Condeescu, Lázló Mátray, Ilinca Hărnuț, Tudor Istudor, Manuela Hărăbor, ca să amintesc doar câțiva) pe care regizorul i-a ales pe baza experienței/intuiției sale (fără un casting propriu-zis) cuceresc prin naturalețe și ambiguitate; de altfel Demian nu apasă pe pedala dramatismului sau a sentimentalismului, deși ar fi avut ocazii să o facă. Preferă nuanțele: ironia fină, accente suprarealiste și absurde.
De fapt autorul lansează indirect spectatorului întrebarea ce-ar face dacă ar trebui să lase viața comodă pe care o duce și să plece la drum fără acte, fără bani, fără telefon și fără mașină?
Muzica
Coloana sonoră a filmului, semnată de Erika Józsa, soția lui Iosif Demian, strălucește prin frumusețea muzicii originale. Autorul nu a folosit muzica în paralel cu tablourile prezentate, ci a utilizat-o ca un liant între ele, ca un timp de repaus și de reflecție.
„Ființele nopții, umbre tăcute
Poartă povara zilei trecute
Nimic de păstrat, prea mult de uitat
Fețe mascate cu un zâmbet pictat
Fiecare cu noaptea lui.”
Rondul de noapte reprezintă un film deosebit, o meditație la condiția umană, dar și la statutul actorului, „o pastilă forte care reactivează neuronii” (Manuela Hărăbor). Se poate viziona pe platforma cinepub.
Cântecul filmului Rondul de noapte, în interpretarea Erikai Józsa