Prima femeie afro-americană laureată cu Premiul Nobel pentru literatură, Toni Morrison (1931-2019) a fost o autoare, editoare și profesoară universitară la Princeton University. Cei mai albaștri ochi, Sula, Cântecul lui Solomon, Preaiubita, Jazz, Paradis, Iubire sunt câteva din cele mai cunoscute romane ale sale. Pentru Preaiubita a primit Premiul Pullitzer pentru ficțiune în 1988 – premiul se acordă anual începând cu 1917 pentru „romanul american publicat în decursul anului anterior, care va prezenta cel mai bine atmosfera vieții americane”.
Real îmbinat cu fantastic
Romanul combină în mod strălucit realul cu fantasticul într-o ficțiune remarcabilă. Elementele comune țin de timp, de spațiu și de personaje. Fereastra de timp a poveștii acoperă aproximativ anii 1850-1874, iar spațiul se focalizează alternativ pe ferma Dulcea Casă din Kentucky (unde trudeau sclavii) și o locuință din Ohio, de această dată cu sclavii eliberați, dar apăsați de traume grele.
Pe Bluestone Road la numărul 124, în anul 1873, fosta sclavă fugară Sethe cu fiica Denver trăiesc într-o casă bântuită. Reîntâlnirea după 18 ani cu Paul D. pe care Sethe îl cunoaște de la Dulcea Casă declanșează o serie de întâmplări neobișnuite. Toni Morrison transferă controlul narațiunii de la Sethe la Paul D. sau la Baby Suggs (soacra lui Sethe), într-o poveste fracturată în care momente ale prezentului deschid ușa spre amintiri ținute la distanță.
Elemente supranaturale
Încă din debutul romanului cititorul e anunțat că la 124 domnește un spirit răzbunător, la care fiecare adult sau copil s-a adaptat în felul său. Această casă constituie un personaj în sine, cu trecuta sa glorie și prezentul damnat, ranchiunos și lipsit de culoare.
„Înainte de a se închide, cu toți cei care fuseseră în ea, de a se acoperi cu un lințoliu și a trage obloanele, înainte de a fi devenit loc de joacă al spiritelor și căminul celor supărați foc, 124 fusese o casă veselă, agitată și liniștitoare. Unde nu o singură oală, ci două clocoteau pe sobă; unde lămpile ardeau întreaga noapte. Străinii se odihneau acolo, în timp ce odraslele lor le încercau pantofii. Se lăsau mesaje; era cert că destinatarii vor trece pe acolo cândva.”
Curând după sosirea lui Paul D. stafia provoacă un eveniment supranatural. Această întâmplare extraordinară este urmată de apariția unei tinere bizare, pe nume Preaiubita, care va schimba treptat raportul de forțe din casă. Arhetip al credinței de tip magic, cu surse de inspirație în tradițiile spirituale ale comunității de culoare, personajul cu puteri malefice transformă viața celor cu care interacționează.
Elemente antinomice
Amestecul de elemente comune cu elemente fantastice și combinarea categoriilor opuse minte-trup, exploatat-exploatator, omul alb versus omul negru, configurează o perspectivă diferită asupra lucrurilor. Prin irealul devenit parte a lumii cotidiene, limitele realității se extind, realismul magic dovedindu-se un instrument de cercetare a lumii înconjurătoare. Albii îi pângăresc pe negri, crede Sethe, iar Paul D. îi confirmă anihilarea sinelui.
„… orice alb îți putea lua întreaga ființă și să facă din ea ce-i trecea lui prin cap. Nu doar să te exploateze, omoare sau mutileze, ci să te pângărească. Să te pângărească atât de rău încât să nu-ți mai placă de tine. Să te pângărească atât de rău încât să uiți cine ești și să nu-ți poți imagina. Și, deși ea și ceilalți trecuseră prin asta și se vindecaseră, nu putea îngădui să li se întâmple și copiilor ei. Tot ce avea ea mai bun erau copiii ei. Albii n-aveau decât s-o murdărească pe ea, dar nu și cel mai bun lucru al ei, lucrul ei minunat și magic – părticica pură din ea.”
Discurs critic
Preaiubita poate fi considerat un puternic roman social-politic, deoarece se distinge prin discursul critic accentuat ce atinge condițiile animalice de muncă și viață ale afro-americanilor la mijlocul secolului al XIX-lea. Cititorul modern face cunoștință și cu violența împotriva femeilor – femei tratate ca proprietăți sau animale – ori cu pedepsele brutale aplicate vinovaților – biciuire, zăbală, viol, execuție.
Deși oficial sclavia fusese abolită după încheierea Războiului Civil American (1865), discriminarea rasială era încă prezentă. Un negru care știe să scrie și să citească e o raritate.
De la editura ART se poate achiziționa cartea„O mie opt sute șaptezeci și patru, iar albii încă făceau ravagii. Orașe întregi curățate de negri; optzeci și șapte de linșaje într-un an, numai în Kentucky; patru școli pentru elevi de culoare arse din temelii; oameni în toată puterea biciuți ca niște puștani; femei negre violate de bande; proprietăți furate, gâturi frânte. El simțea miros de piele, de piele și sânge fierbinte.”
Pe fondul puternicei rupturi culturale și sociale dintre albi și negri, magicul din Preaiubita provoacă cititorii să interogheze convențiile legate de spirit și de omicid.
Această lectură dificilă, traumatizantă, mi-a amintit de neuitatul roman O viață măruntă. Cele două autoare americane, Toni Morrison și Hanya Yanaghihara au în comun, după părerea mea, aplecarea profundă și necruțătoare asupra suferinței, pe care o radiografiază până în cele mai îngrozitoare abisuri.