Hanya Yanagihara este o scriitoare americană de origine hawaiană de care sigur vom mai auzi pentru că ultimul său roman (al doilea) este pur și simplu excepțional. Se numește O viață măruntă, a fost publicat în 2015, iar în 2019 a fost oferit publicului român de editura Litera, în cadrul colecției Carte Pentru Toți, în traducerea Adrianei Bădescu.
Având puțin peste o mie de pagini, citirea cărții a durat aproximativ o lună și jumătate; aceasta nu pentru că nu mi-ar fi ținut interesul treaz, ci dimpotrivă, a trebuit să fac căteva pauze în lectură întrucât atrocitățile prezentate și tensiunea erau greu de suportat. Pentru mine a rămas ca o poveste sfâșietoare despre suferință, iubire și prietenie.
Jude și prietenii săi
Romanul urmărește evoluția a patru tineri: Jean-Baptiste (pictor), Malcom (arhitect), Willem (actor) și Jude (avocat), prieteni de pe băncile colegiului până în anii maturității târzii. Povestea este condusă din anii ’70 ai secolului trecut până în al doilea deceniu al celui de-al doilea mileniu. Naratorul la persoana a treia relatează întâmplări din prezent și din trecut, descriind cu profunzime psihologică gândurile și sentimentele personajelor. În câteva capitole apare și un narator la persoana întâi, Harold, distins profesor universitar de la Cambridge; el oferă astfel o perspectivă relativ obiectivă asupra relațiilor dintre personajele principale.
Captivantă este viața interioară a lui Jude, personalitate complexă, marcată profund de abuzurile suferite în primii cincisprezece ani de viață. O persoană misterioasă, el este văzut de apropiații săi „închis într-un turn cu multe încăperi secrete”. Cu o inteligență strălucită, am fost impresionată de gentilețea, empatia și altruismul său.
Imaginea orașului New York
Întâmplările din roman ne poartă în camere de cămin modeste, trecând prin mici apartamente mizerabile, ateliere, birouri de arhitecți sau avocați, galerii de artă sau reședințe confortabile. Suntem plimbați din Upper East în West End, pe Brooklyn ori în Long Island. Spațiile acestea devin cadre ale acțiunii generând în mintea cititorului o hartă mentală. În același timp orașul real este transfigurat prin trăirile personajelor. Prima din cele șapte părți ale cărții se numește Lispenard Street, locul umil în care prietenii poposesc fără bani, dezorientați, dar cu multă ambiție ca să-și facă un rost în viață la New York. Ultimul capitol intitulat din nou Lispenard Street, aduce perspectiva nostalgică a maturilor care au ajuns la un anumit standard de viață și au în spate experiențe de viață plăcute și dureroase.
Subiecte de reflecție
O viață măruntă mi-a dat multe subiecte de reflecție.
Despre cum trebuie să te „ajustezi”, atunci când devii părinte, la nevoile copilului tău.
Despre relațiile care nu-ți oferă niciodată totul.
„Gândește-te la toate lucrurile pe care ți le dorești de la cineva – atracție sexuală, să zicem, sau conversații inteligente, sau susținere financiară, compatibilitate intelectuală, afecțiune ori fidelitate – și alege trei dintre ele. Trei – atâta tot. Sau patru, dacă ești foarte norocos. Pe celelalte va trebui să le cauți în altă parte”.
Sau despre „o relație de succes [care] era pentru el cea în care fiecare partener recunoscuse ce are celălalt mai bun de oferit și hotărâse să prețuiască acel lucru”.
Despre viața unui cuplu fără copii. Oare „viața ta va fi mai puțin valoroasă ori mai puțin justă dacă nu vei avea copii”?.
Poate fi prietenia o alternativă la viața de cuplu?
De ce este O viață măruntă o carte minunată?
- Transmite forță și declanșează emoții
- Te introduce într-o lume la care ai avea acces mai greu, făcând cunoștință cu tipologii diverse
- Îți oferă multe subiecte de meditație
- Realizezi că nu întotdeauna arta este confortabilă
- și de ce nu, ca să-l parafrazez pe Marius Constantinescu, să știi să apreciezi mai bine viața pe care o ai și să te bucuri de ea!
Recenzie la ultima carte a Hanyei Yanagihara – Către paradis