Nu sunt un fan al romanelor istorice, însă scrierea de gen a doamnei Zvetlana Preoteasa realmente m-a captivat. Cu Frunza de acacia (Editura Gabriel, 2015), autoarea, distinsă profesoară de limba engleză cu varii preocupări, și-a făcut un debut editorial remarcabil. Cartea convinge prin construcția narativă, atmosfera creată și personajele pitorești.
Sulina, 1870-1871
Povestea se desfășoară (în principal) în orașul Sulina, aflat sub dominația Imperiului Otoman, în perioada 1870-1871. Cititorul e imersat în lumea pestriță a portului liber (porto-franco), populat cu personaje de etnii diferite; români, greci, turci, bulgari, sârbi conviețuiesc alături de englezi, americani sau italieni.
Declanșatorul acțiunii care sparge forfota orășelului îl reprezintă atacarea vasului „Liberty” de către pirații conduși de temutul Kara Șeitan.
„Deodată zumzetul și foiala se opriră; parcă ar fi trecut «Moartea» în zbor și le-ar fi luat răsuflarea tuturor și aproape că era așa. Un zvon străbătu ca fulgerul orașul: vasul «Liberty» a fost prădat de pirați și se pare că nu au lăsat nimic în urmă, nici mărfuri, nici supraviețuitori! Treptat, începură să se însuflețească, unii spuneau că așa ceva e imposibil, doar se trimiseseră soldați cu vasul, alții îi contraziceau și spuneau cu un fel de mândrie că nimeni nu poate să-i stea în cale lui Kara Șeitan, nici armate, nici regi!”
Din acest punct pornesc mai multe fire narative pe care autoarea le ține în frâu cu mână sigură. Pe deoparte urmărirea acerbă a lui Kara Șeitan, condusă de către șeful poliției portuare, americanul Ronson, iar pe de altă parte sprijinul acordat în secret domnitorului Cuza aflat în exil, sprijin patronat de prințul Moruzzi. Trebuie luate în seamă și poveștile de dragoste savuroase care fac deliciul cititorului.
Personaje atestate istoric vs. personaje de ficțiune pură
La personajele deja menționate se adaugă Sir. Charles Hartley, șeful Comisiei Europene a Dunării, negustorul grec Kontoguris sau prințesa Ecaterina Moruzzi. Pe aceste figuri atestate istoric, Zvetlana Preoteasa pune „carne” prin dialoguri, gânduri intime și detalii care le umanizează și le oferă profunzime psihologică.
„Sir Charles era apreciat de mutesariful Tulcei, Ismail Bay, care îl numea printre prietenii săi. Până și Sultanul Abdul Hamid al II-lea a acceptat toate planurile sale de modernizare a canalului și chiar a înțeles necesitatea ridicării unui far, la Sulina. Iar el era, de fapt, un nevolnic, atâta timp cât nu-și putea apăra nepoata, singura lui rudă. Se gândi cu groază că pe vas erau banii muncitorilor, mărfurile lui Gessi și ale lui Aaron David. Ce scandal, ce scandal!!!”
Alături de elita Sulinei apar mulți oameni simpli – servitori, mici negustori, hamali, soldați – toți concură la recrearea atmosferei cosmopolite din portul dunărean. Experiențele prin care trec personajele ficționale și cele istorice reușesc să transmită cititorului mesaje despre onoare, loialitate, curaj, patriotism. Stilul alert, proaspăt, împănat cu arhaisme și expresii colocviale, sporește impresia de veridicitate.
Citind Frunza de acacia am cunoscut năravurile și moravurile epocii, precum și unele informații istorice interesante. Mă refer aici la existența Lojei Masonice „Farul Ospitalier” din Brăila sau la Republica de la Ploiești, o încercare ratată de lovitură de stat, condusă de Alexandru Candiano-Popescu.
Frunza de acacia, „opera prima” a Zvetlanei Preoteasa, împletește istoria cu ficțiunea într-o poveste alertă, încărcată de suspans și mister. O lectură instructivă și plăcută!
De aici se poate achiziționa cartea