În cel mai nou roman al său intitulat Către paradis, Hanya Yanagihara explorează adâncurile sufletului și complexitatea umană într-un mod inteligent și captivant. Volumul de aproape 800 de pagini dezvăluie o călătorie plină de emoții și introspecție, în care paradisul este atât o destinație dorită, cât și o provocare dificil de atins. Romanul este împărțit în trei mari capitole, după locul de desfășurare a acțiunii: Washington Square (1893), Lipo-Wao-Nahele (1993) și Zona Opt (2093).
Sfârșit de secol XIX
Povestea de dragoste de la sfârșit de secol XIX se desfășoară la New York, într-o Americă reconfigurată auctorial din punct de vedere teritorial și social-politic. David Bingham, vlăstarul bolnăvicios dintr-o potentă familie financiară refuză căsătoria cu un negustor proaspăt îmbogățit, în favoarea unui bărbat „straniu, frumos și neverosimil” pe care-l iubește nebunește. Furtuna interioară a eroului constituie un prilej de meditație asupra limitelor libertății, a scopului vieții și a importanței diferențelor sociale într-un cuplu. David pendulează între Charles și Edward, iar sentimentele sale contradictorii sunt magistral redate de autoare.
„Charles îi devenise antipatic fiindcă era disponibil, și totuși această disponibilitate generoasă îl ajuta pe el să se simtă mai puțin vulnerabil, mai puțin neajutorat în fața tăcerii continue a lui Edward. Începuse să simtă ură față de Charles pentru că îl iubea atât de mult și, mai presus de toate, pentru că nu era Edward. Dezgustul față de Charles făcea ca momentele petrecute împreună cu el să i se pară un sacrificiu, o delicioasă pedeapsă autoadministrată, un act de degradare aproape religios, care demonstra – lui, cel puțin – ce anume era dispus să suporte pentru ca, într-o zi, să fie din nou împreună cu Edward.”
Sfârșit de secol XX
La sfârșit de secol XX, casa din Washington Square constituie căminul unui avocat cinquantenar de succes, care trăiește alături de David, iubitul său, un simplu asistent juridic. Aici, tânărul de origine hawaiană se simte „amorf și lipsit de putere”, împărțit între sentimente divergente: vrea protecția oferită de Charles și vrea, în același timp, să fie liber.
„Asta era casa lui Charles și avea să fie a lui întotdeauna, iar David, cu toate că făcea și el parte din ea, era la fel ca un scaun sau ca un dulap – un accesoriu, nicidecum o entitate cu propriile-i dorințe, motivații, sau cu propriul sentiment de autonomie.”
Primirea unei scrisori devine pretextul rememorării unor amintiri dureroase din copilăria și adolescența tânărului David, amintiri bine și îndelung ascunse. Când David asistă la despărțirea stăpânului casei și a prietenilor săi de un bun și vechi prieteni, el reflectează la „ciumă” (probabil SIDA), moștenire și fricile în fața morții.
Provocările secolului XXI
Cea de-a treia carte și cea mai consistentă poartă cititorul pe parcursul a zece părți într-un zig-zag temporal în secolul XXI, într-un New York puternic schimbat. Mărturiile modestei laborante Charlie despre viața în anii 2093-2094 alternează cu scrisorile bunicului eroinei, eminent cercetător, trimise începând cu anul 2043 unui bun prieten de pe bătrânul continent. Împletirea ingenioasă a acestor planuri dezvăluie treptat o societate în care individul e supus la numeroase restricții, de la rații alimentare, percheziții nocturne, centre de izolare la imposibilitatea folosirii internetului. De ce și cum s-a ajuns în această situație aberantă rămâne să descopere fiecare.
Rutina zilnică între laborator și casa unde trăiește alături de soț e teribil de alienantă; singurătatea mușcă din Charlie, astfel încât întâlnirea cu un necunoscut îi apare ca un eveniment.
„Dar când mă intrebase cineva ultima dată cum mă cheamă pentru simplul fapt că voia să știe? Nu fiindcă îi trebuia pentru un formular, pentru o mostră ori ca să-mi verifice fișa, ci fiindcă voia să mă strige într-un fel, fiindcă era curios, fiindcă o persoană se gândise să-mi dea un nume, iar el voia acum să afle care era acela. Trecuseră ani de atunci; se întâmplase când îl cunoscusem pe soțul meu, în urmă cu șapte ani, în biroul acelui broker de căsătorii din Zona Nouă. Eu îi spusesem cum mă cheamă, îmi spusese și el numele lui și apoi vorbiserăm. Un an mai târziu eram căsătoriți. Iar peste trei săptămâni, bunicul era mort. Cred că nimeni nu m-a mai întrebat de atunci.”
Către paradis, al treilea roman al autoarei Hanya Yanagihara, rămâne pentru mine o carte excepțională prin profunzimea analizei psihologice și subiectele de mare actualitate pe care le tratatează. Mă refer aici la subiecte legate de „viața măruntă” – libertatea individului, moștenirea transgenerațională, căsătoria, precum și teme legate de societate în general – responsabilitatea omului de știință, gestionarea situațiilor pandemice, preconcepții legate de rasă sau apartenență sexuală. Lectura cărții mi-a amintit de cărțile lui Jane Austen, de romanul Washington Square scris de Henry James ori de Povestea slujitoarei a lui Margaret Atwood.
Drumul spre paradis există în fiecare etapă a istoriei mari, pardisul și infernul coexistă în fiecare personaj din acest roman. Viziunea întunecată a lumii, caracteristică autoarei, rămâne îmbrăcată într-o scriitură de o frumusețe copleșitoare.
De la editura Litera se poate achiziționa carteaMinirecenzie la O viață măruntă de Hanya Yanagihara