În fruntea box-office-ului din Republica Moldova filmul Carbon (2022) reprezintă o comedie ironică absurdă, absolut cuceritoare. Iată că moldovenii sub direcția tânărului regizor Ion Borș ne dovedesc că se poate face un film accesibil marelui public fără vulgarități și subțire în conținut.
Scenariul
Semnat de Mariana Starciuc, scenariul îl urmărește pe tânărul tractorist Dima, care sedus de promisiunea obținerii unui apartament la oraș, se decide să se înroleze voluntar ca să lupte în războiul transnistrean. Locul acțiunii îl reprezintă o mică așezare rurală din dreapta Nistrului ce se pregătește pentru aniversarea independenței tinerei republici, în anul 1992. În drum spre locul de înrolare, Dima și prietenul său mai vârstnic Vasea, fac o descoperire macabră, determinându-i să-și schimbe planurile și să facă apel la autoritățile locale.
Personajele
Scenariul pune personajele Dima (Dumitru Roman) și Vasea (Ion Vântu) în oglindă: tânărul cam necopt și credul (se agață foarte ușor de informația de la televizor că voluntarii vor primi apartamente la oraș) versus prietenul său matur, veteran al războiului din Afganistan. Dacă la început întâmplarea neobișnuită îi va plasa pe poziții antagonice, treptat va avea loc un transfer în ambele sensuri. Nu va fi singurul factor de maturizare a lui Dima, el se confruntă cu militarii din stânga Nistrului și cu notabilitățile locale (primar, polițist, preot, medic), preocupate doar de interesele personale. În final va găsi singur rezolvarea problemei pasate de la unul la altul, dovedind cât de important e să rămâi om.
În Carbon predomină caracterele masculine, cele feminine apar sub forma unor personaje colective: bătrânele care țin isonul preotului ori gospodinele ce sunt trimise la bucătărie când încearcă să-și spună părerea în treburi bărbătești. Totuși, într-un rol de mică întindere se evidențiază Ileana (Adriana Bîtca), cu care Dima vrea să întemeieze o familie și care vrea să se desprindă de viața lipsită de perspectivă din sat; soluția eroinei constă în continuarea studiilor la oraș, soluție pe care ambițioasă, o va pune în practică.
Fundătura istoriei
Profitorii noului regim conduc sătenii amețiți cu vorbe frumoase și manipulați cu televiziunea; ei fură, mint, manevrează (deseori într-un mod respingător) ca să obțină puterea asupra celor slabi. Astăzi observăm același fenomen amplificat de n ori prin forța rețelelor de socializare.
Un subiect important al filmului e legat de situația Moldovei în timpul conflictului armat din Transnistria, când țara se afla într-un soi de „fundătură a istoriei” (conform criticului Anatol Dolin). Reflecția asupra acestui subiect devine extrem de importantă astăzi, pe fondul războiului din Ucraina. Prin urmare, deși acțiunea din Carbon se pretrece la începutul anilor 90 din secolul trecut, filmul nu este deloc datat, ci din contră prin privirea sa lucidă și ironică pune întrebări asupra timpurilor pe care le trăim.
Monumentul soldatului necunoscut renovat în mod stângaci și primitiv, simbolizează de fapt legătura dintre trauma celui de-al Doilea Război Mondial, războiul din Afganistan, războiul civil din Transnistria și iată, războiul din Ucraina.
De ce Carbon e un film cuceritor?
- Are un scenariu bine alcătuit, care ține în priză spectatorul, cu personaje bine construite, cu dialoguri expresive mustind de umor neaoș (lipsește din păcate subtitrarea secvențelor vorbite în limba rusă)
- Actori care au intrat bine în pielea personajelor (pentru autenticitate, în timpul celor 37 de zile de filmare echipa a vorbit doar moldovenește)
- Umor de bună calitate dus până la absurd și grotesc
- Muzica lui Serghei Kharlamov însoțește antrenant toate întâmplările, cu note ironice și chiar sarcastice în momentele de vârf, pentru ca în final (când valul de la centru a trecut) să învăluie scenele în tonuri mobilizator-liniștitoare
- Mesajul de actualitate generos!