Încetarea din viață, recent, a lui Robert Redford mi-a adus în memorie atâtea filme frumoase în care l-am văzut cu mulți ani în urmă. Așa încât, eu cu soțul meu, l-am comemorat în felul nostru și anume (re)vizionând romanticul The Way We Were (1973), prezentat pe ecranele noastre sub titlul Cei mai frumoși ani.
Magnificul Robert Redford
Reamintesc celor mai tineri că Robert Redford (1936-2025) a fost un cunoscut actor, regizor, producător și filantrop. Filmele sale au cunoscut aprecierea publicului, dar și a criticii. Dintre acestea reamintesc câteva, în mare parte văzute de mine.
- Desculț în parc – 1967
- Cacealmaua – 1973
- Marele Gatsby – 1974
- Toți oamenii președintelui – 1976
- Îmblânzitorul de cai – 1979
- Departe de Africa – 1985
- Propunere indecentă – 1993
John Mathew Smith & www.celebrity-photos.com, CC BY-SA 2.0, via Wikimedia Commons
În calitate de regizor, cineastul a fost recompensat cu Premiul Oscar pentru Oameni obișnuiți (1981), iar în 2003 a primit un Oscar pentru întreaga activitate. Merită menționat și că Robert Redford a fost fondatorul Institutului Sundance dedicat sprijinirii artiștilor independenți, precum și a Festivalului de Film Sundance, ajuns în prezent la a patruzecea ediție.
O poveste romantică
Revenind la The Way We Were, povestea romantică se petrece în trei etape temporale: anii premergători ultimei conflagrații mondiale, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada mccarthyistă. Katie Morosky e cucerită de seducătorul Hubbell Gardiner pe când era studentă cu vederi comuniste, iar el va fi cucerit treptat de ceea ce descoperă în ființa ei profundă. Contrariile se atrag: urâțică, sufletistă, dedicată cauzelor nobile, Katie este atrasă fără drept de apel de carismaticul său coleg, pe care-l reîntâlnește după ani ca ofițer și scriitor de perspectivă. Luptătoarea versus bărbatul care obține totul prea ușor.
Principiile îi vor separa în cele din urmă: Hubbell îi reproșează lui Katie lipsa de măsură și dedicarea ei pentru cauze „futile” sau chiar considerate periculoase.
Efervescenta Barbra Streisand
În rolul complex a lui Katie Morosky, Barbra Streisand se dovedește efervescentă; pentru interpretarea ei a obținut în 1974 Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol principal. Ea îmbină cu succes forța activistei antirăzboi cu fragilitatea și nesiguranța îndrăgostitei pătimașe – e pur și simplu superbă. Mi-au rămas în minte scene puternice, cum ar fi cea a reîntâlnirii cu Hubbell, într-un bar, sau cea a dialogului telefonic cu iubitul de care tocmai s-a despărțit și pe care-l conjură, înduioșător, să revină în calitate de prieten.
Muzica
The Way We Were impresionează și prin coloana sonoră, distinsă în același an 1974 cu Premiul Oscar pentru cea mai bună muzică și cel mai bun cântec original. Pe parcursul filmului, în prolog și în încheiere se cântă cântecul „The Way We Were” scris de Malvin Hamlisch și interpretat de minunata cântăreață Barbra Streisand.
Seducătorul Robert Redford
În interpretarea lui Robert Redford, Hubbell se dovedește mai mult decât seducătorul de serviciu – frumos, sportiv strălucit și amator de aventuri galante. Actorul îi imprimă personajului profunzime, luciditate și calm. Hubbell aspiră la o viață liniștită, însă pragmatismul lui se ciocnește de idealismul partenerei sale. Jocul lui Redford are echilibru, îmbinând naturalețea cu eleganța starului clasic. De altfel, el s-a ferit în mod repetat să fie cantonat în roluri de june-prim.
„Nu pentru că risca o carieră mai scurtă, ci pentru că nu dorea să fie înghițit de malaxorul Uzinei de vise.” (Iulia Blaga – Robert Redford, așa cum l-am văzut eu în carne și oase)
De la McCarthy la Trump
Întotdeauna când urmăresc un film vechi (acesta a împlinit mai bine de 50 de ani!), încerc să-l privesc în contextul istoric al timpului la care face referire, dar și din perspectiva lumii de azi. În cazul de față am observat că istoria se repetă, că se pot face analogii între mccarthyism și trumpism. În anii imediat următori ultimului război mondial în Statele Unite s-a declanșat „o vânătoare de vrăjitoare”, în care senatorul Joseph McCarthy a avut un rol important. Mișcarea care-i purta numele lupta împotriva amenințării comuniste prin intermediul unor comisii de cercetare a activităților antiamericane. S-a ajuns la anchete privind loialitatea funcționarilor publici, la demiteri, judecăți superficiale/părtinitoare încheiate cu condamnări. Hollywoodul nu a fost ocolit, sub presiunea Congresului a fost inițiată o politică de liste negre, interzicând munca a aproximativ 325 de scenariști, actori și regizori. Printre cei incluși pe lista neagră se număra compozitorul Aaron Copland, scriitorii Dashiell Hammett, Lillian Hellman și Dorothy Parker, dramaturgul Arthur Miller, precum și actorul și regizorul Orson Welles, toți suspectați că au avut într-un fel sau altul legături cu partidul comunist.
Acesta era contextul politic complicat în care evoluau eroii în ultima parte a filmului The Way We Were, destul de asemănător cu cel în care se află societatea americană în prezent!
Revenind la Robert Redford, eu îl văd ca pe un adevărat monstru sacru al ecranului, alături de Marlon Brando și Paul Newman. Pe toți trei îi leagă stilul naturalist de joc, mai puțin teatral, foarte diferit de stilul clasic hollywoodian din anii ’40-’50. Marlon Brando, născut în 1924, a deschis calea acestui curent de interpretare, continuat de Paul Newman (amestec de vulnerabilitate și carismă) și de Robert Redford (reținut și magnetic).
A fost un adevărat star, dublat de o conștiință civică și artistică, un reper al timpului său.
Prezentarea filmului pe IMDb