Scris și regizat de Radu Jude, Kontinental ’25 a fost premiat cu Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu la Berlinala 2025. Am aflat că a fost considerat un fenomen, deoarece a fost filmat în doar 11 zile cu un iPhone, în paralel cu fratele său mai mare, Dracula (ieșit pe marile ecrane în octombrie anul curent).
Evacuarea unui om al străzii
În Kontinental, Orsolya (Eszter Tompa), executor judecătoresc în Cluj, trebuie să-l evacueze pe Ion (Gabriel Spahiu) din locuința sa precară; acest om al străzii locuiește în camera tehnică din subsolul unui vechi imobil central, ce urmează să fie demolat. Nu e deloc întâmplător că în locul său urmează să se ridice un hotel modern. Începutul filmului ne dă ocazia să-l cunoaștem pe Ion și viața lui mizeră în tumultuosul oraș.
Evacuarea nu se desfășoară precum se aștepta Orsolya, deoarece o întâmplare fatală are loc. Deși legal femeia este exonerată de orice vină, ea se simte extrem de vinovată pentru ceea ce i s-a întâmplat lui Ion. De aici încolo, asistăm la încercările Orsolyei de a-și liniști conștiința, povestind iar și iar, interlocuitorilor săi tot ceea ce a trăit. Ea se destăinuie pe rând soțului, prietenei, colegilor, mamei, unui fost student și chiar unui preot.
Confesiuni
Fiecare dintre aceste personaje se dovedește preocupat de propriile obsesii, astfel încât drama Orsolyei nu e luată cu adevărat în serios și trece în plan secund. Cu ocazia acestor confesiuni/discuții, autorul aduce în fața spectatorilor statutul oamenilor străzii, mafia imobiliară, raportul dintre români și unguri, veșnica problemă a Ardealului sau a muncitorilor străini care fură slujbele românilor. Radu Jude alege să filmeze aceste tête-à-tête-uri în planuri fixe, ce indică luciditatea asumată a autorului, dar și o anumită doză de participare afectivă la tribulațiile personajelor sale. Persoanele din cercul Orsolyei capătă consistență și în raport cu spațiul urban în care se învârt.
Orașul, un personaj în sine
De data aceasta, orașul ales de Jude pentru povestea sa nu mai este Bucureștiul (ca în Babardeală cu bucluc și Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii), ci Clujul, cu comuna-satelit, Florești. În orașul neprietenos, ostil chiar, au loc tot felul de situații aberante; spre exemplu, personajele se intersectează cu roboți sau mașini teleghidate, care întăresc impresia unui spațiu comun neprietenos. Nici în pădurea de la marginea Clujului protagonista nu are parte de liniștea dorită.
Radu Jude introduce în filmul său câteva momente de respiro date de imaginile blocurilor construite haotic în sufocantul Florești. Ele se constituie în intervale de reflecție acordate privitorului. Într-adevăr, imaginile repetitive, seci, lipsite în general de prezența umană mi-au transmis o stare de nesiguranță și disconfort. M-am gândit la cât de înstrăinați am devenit în spațiile citadine serbede în care ne învârtim; de altfel și eroina afirmă nu o dată, că s-ar muta din locul unde „se construiește aberant, ca în China”.
Comic burlesc
În Cluj, simbol al discrepanțelor sociale, autorul surprinde spectatorul cu scene de un comic burlesc. Un tânăr face genuflexiuni într-o stație de autobuz, Orsolya rostește „Tatăl nostru” în dino-parc sau Fred (Adonis Tanța), curierul cu jacheta inscripționată cu sloganul „Sunt român”, debitează cu vervă povestioare zen. Satira lui Jude nu iartă pe nimeni – români sau maghiari, tineri sau bătrâni, săraci sau bogați, preot sau mirean.
În Kontinental ’25 suntem confruntați cu absurditățile lumii contemporane și indiferența față de suferințele oamenilor sărmani. Remușcările eroinei tind să simbolizeze pe cele ale unui întreg continent și ale unei întregi epoci. Radu Jude se dovedește o voce puternică și originală a timpului său, „un cineast neliniștit”, așa cum se intitulează și retrospectiva organizată de Centrul Pompidou, în toamna acestui an.
Fișa filmului pe IMDb