Deși a durat două ore și patruzeci și unu de minute, Agentul secret nu m-a plictisit deloc. Adevărul este că nu m-aș fi apropiat de acest film dacă nu ar fi fost atât de apreciat la festivalurile de specialitate. A fost multiplu nominalizat și declarat câștigător la numeroase manifestări de gen de pe tot mapamondul.
Am să amintesc doar Premiul FIPRESCI la Cannes în 2025 pentru cel mai bun regizor, Kleber Mendonça Filho, și cel pentru cel mai bun film în altă limbă decât engleza, la Globurile de Aur 2026.
Contextul politic în Brazilia anului 1977
Conform ChatGpt, în anul 1977 „Brazilia se afla sub un regim de dictatură militară instaurat după lovitura de stat din 1964. Țara era condusă de președintele general Ernesto Geisel.
Pe scurt, regimul politic avea următoarele trăsături:
- Autoritarism: puterea era concentrată în mâinile armatei, fără o democrație reală.
- Restrângerea drepturilor și libertăților: cenzură asupra presei, limitarea libertății de exprimare și represiune împotriva opoziției.
- Control politic: existența unui sistem bipartid controlat (partid pro-guvernamental și o opoziție tolerată, dar limitată).
- Represiune: folosirea poliției politice împotriva dizidenților.”
În acest context politic, Marcelo (Walter Moura), un inginer cercetător la o universitate din Brazilia, se refugiază în Recife, unde e sprijinit de o rețea de rezistență „subterană”. Acuzat pe nedrept de corupție, în urma unor acuzații fabricate, el încearcă să-și salveze viața și pe cea a copilului său.
Corupție cu efecte devastatoare
Cu corupția ne întâlnim de la primele secvențe din O Agente Secreto, când asistăm la o întâmplare ce frizează absurdul. Simplii polițiști care nu-și fac datoria reprezintă doar „o ramură” a angrenajului ce trebuie să asigure ordinea publică, angrenaj condus de un personaj lipsit de scrupule. comandantul Euclides Cavalcanti.
Tentaculele corupției au pătruns și în mediul universitar, unde un potent om de afaceri cu conexiuni puternice în guvern, își permite să reducă finanțarea unei universități de stat pentru profitul personal. Abateri de la cinste și pervertirea simțului moral sunt surprinse și la nivel „micro”, la simpli lucrători într-o morgă sau la angajați într-o sală de proiecție. Se va dovedi că acest edificiu piramidal al corupției produce efecte devastatoare.
Memoria
Scenaristul (și regizorul) Kleber Mendonça Filho îmbină în mod strălucit tema corupției cu tema memoriei. Povestea din O Agente Secreto se desfășoară pe trei paliere ce comunică între ele. Refugiul în Recife, cu accente de thriller, ocupă cea mai mare parte în economia filmului; acest fir narativ e subtil întrerupt de secvențe din trecutul apropiat în care se relatează întâlnirea fatală cu periculosul om de afaceri ce vrea să supună cercetarea „unui duș industrial”. Sistemul totalitar nu doar că ucide oameni, le șterge pur și simplu existența.
Al treilea plan al filmului atinge problema recuperării memoriei, colective și individuale. Înregistrări vechi de aproape 50 de ani, păstrate pe casete deschid o fereastră spre înțelegerea unor probleme încă sensibile. Paradoxal, o cercetătoare a acestei arhive, ajunge să cunoască mai bine viața lui Armando (Marcelo) decât fiul său.
Distribuția
În fruntea distribuției strălucește experimentatul Walter Moura. Am să amintesc doar premiile pe care le-a cules la Festivalul de la Cannes în 2025 și Globurile de Aur în 2026. El a jucat un triplu rol – pe cel al refugiatului cu nume conspirativ Marcelo, pe cel al omului de știință Armando în conflict cu Henrique Ghirotti și în final, pe cel al lui Fernando, fiul lui Armando, aflat acum la maturitate.
A fost secondat cu succes de o întreagă pleiadă de buni actori, din care i-aș reține pe Tânia Maria, în rolul unei septuagenare, comunistă și anarhistă în tinerețe și Enzo Nunes, în rolul copilului Fernando.
În loc de concluzii
Filmul aduce în atenție oameni obișnuiți persecutați de dictatură, din cauza unor probleme cu persoane puternice. De asemenea, arată că regimul tiranic a ucis în masă oameni pe care nu îi agrea, indiferent de motiv sau fără niciun motiv. Numărul de morți din Carnaval și știrile false din ziar despre masacrul cu picioare păroase sunt de de fapt „opera” poliției militare. O Agente Secreto ne reamintește constant că oamenii de rând sunt victimele dictaturii și cum afectează aceasta viețile tuturor.
Mi-au atras atenția și trecerile de la o secvență la alta, atent lucrate. Decorurile (vezi printre altele fotografia Nadiei Comăneci, zeița de la Montreal), muzica, atmosfera specific braziliană din timpul Carnavalului, toate creează un cadru potrivit poveștii din veacul trecut. O Agente Secreto mi-a stârnit reflecții despre caracterul distructiv al corupției, cât și despre fragilitatea memoriei și importanța cunoașterii trecutului mai mult sau mai puțin recent.
Prezentarea filmului pe IMDb