Cu un an în urmă am avut ocazia să mă scufund în universul kafkian, prin intermediul romanului Procesul și a ecranizării sale datorate talentatului regizor Orson Wells (vezi recenzia filmului aici). Iată că de data aceasta a ajuns la mine Franz, un film sensibil despre viața celebrului scriitor praghez. Autoarea Agnieszka Holland (regizoare și coscenaristă) creează o operă complexă, minuțios lucrată, un adevărat regal pentru cinefili. De ce cred că am asistat la un regal?
Polifonia vocilor
În primul rând povestea scriitorului este spusă pe mai multe voci: de către membri ai familiei sale, prieteni și evident, iubite. Scenele nu se desfășoară cronologic, ci alternează momente din copilăria traumatică cu întâmplări din tinerețea și maturitatea eroului. Trecerile de la un episod la altul sunt realizate cu multă atenție – directorul de imagine a folosit diferite efecte vizuale prin care sugerează anxietatea, nesiguranțele și contradicțiile protagonistului. Motivul repetitiv al oglinzii vine să întărească imaginea omului care se chestionează mereu cine este și ce vrea să facă.
Gracilul Idan Weiss
Scenariul, imaginea și montajul nu sunt suficiente pentru a realiza un film percutant. În cazul lui Franz, la reușita proiectului un rol esențial l-a avut actorul Idan Weiss, excelent în rolul titular.
Prin fizicul său special mi-a amintit de Adrien Brody în Pianistul. Gracil și cu o figură extrem de expresivă, el a întruchipat eroul dedicat scrisului, frământat de neîncrederea în forțele proprii, inconfortabil în familie și în societatea pragheză.
Reconstituirea epocii
Un alt plus al lui Franz îl reprezintă reconstituirea epocii în care a trăit scriitorul, în special primele decenii ale secolului al XX-lea. Kafka e surprins în mediul familial patriarhal, în micul cerc al literaturii moderniste ori în atmosfera dificilă a primului război mondial. Aflăm (dacă nu știam deja!) că scriitorul evreu a scris în limba germană și că familia sa a avut de suferit din cauza originii sale.
Muzeul Kafka, azi
Peste tabloul dominant al imaginilor de epocă autoarea inserează scurte secvențe de la Muzeul Kafka din Praga sau de la tururile ghidate cu tematică de gen. Poate că Agnieszka Holland a vrut să ne sugereze în această manieră neobișnuită cât de departe e turistul (ahtiat după statistici și picanterii) de esența personalității kafkiene. Sau poate absurdul situațiilor generate de marketingul agresiv.
Parcurgând destul de consistenta biografie a lui Franz Kafka publicată pe wikipedia, am realizat o dată în plus dificultatea travaliului autoarei poloneze, calitatea și complexitatea operei sale. Un film care merită văzut, cu asupra de măsură!
Prezentarea filmului pe IMDb