A street car named desire (Un tramvai numit dorință) este un bătrân film de cinematecă din anul 1951. Consider că a rezistat timpului datorită interpretărilor memorabile ale actorilor Vivien Leigh și Marlon Brando. De altfel, Vivien Leigh a primit în anul 1951 Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul Blanche DuBois. Filmul este ecranizarea piesei cu același titlu scrisă de Tennesse Williams, care s-a jucat cu succes pe Broadway în regia lui Elia Kazan. Nouă membri ai distribuției originale și-au reluat rolurile în film, excepție făcând Vivien Leigh, care trebuia să adauge „puterea vedetei”.
Firul epic și temele
Blanche DuBois, o profesoară de engleză dintr-un oraș obscur din sud, vine la New Orleans să locuiască cu sora ei, proaspăt căsătorită. Ea pretinde că fiind la capătul puterilor, și-a dat demisia de la școala unde lucra. Chiar de la sosire, este surprinsă de mediul mizer în care trăiește sora sa, Stella. Încă de la început Blanche intră în conflict cu Stanley Kowalski, soțul Stellei, un muncitor de origine poloneză. Inteligentă, dar vulnerabilă, ea îl înfurie pe Stanley, care se poartă extrem de grosolan. Echilibrul psihic al eroinei este foarte fragil, iar certurile și violența din căsnicia surorii sale nu fac decât să-l distrugă treptat. Când Stanley dezvăluie prietenului său Mitch adevărul despre trecutul lui Blanche, acesta renunță la gândurile matrimoniale. Lovită în speranțele sale și înjosită de cumnatul său, Blanche nu are în final decât opțiunea de a depinde de bunătatea străinilor..
În A streetcar named desire personajul lui Blanche DuBois se dezvăluie treptat din aparențele cu care se înconjoară. Realitatea e brutală și atunci eroina o înlocuiește cu iluzii. O dovadă e chiar și faptul că încearcă să-și înfrumusețeze spațiul modest în care locuiește. Trecutul tulbure al eroinei aruncă o umbră asupra prezentului. În același timp, Blanche este agentul perturbator care intrând în mizeria morală, materială și sentimentală a familiei surorii ei, îi strică echilibrul.
Raporturile dintre cei slabi și cei puternici este o altă temă a filmului. De o parte sunt Stanley, Mitch și prietenii săi, iar de cealaltă Blanche, Stella, Eunice. Femeile sunt dominate, brutalizate, acceptă deseori violența „regelui casei”. Ele se complac în acest joc dur, dominate de instincte și de rutina vieții zilnice.
„Cei slabi trebuie să cerșească celor puternici”. (Blanche DuBois)
Actorii
Toți actorii sunt la înălțime. Însă Vivien Leigh este locomotiva filmului. În 1951 era deja o actriță consacrată, după succesul uriaș pe l-a avut în 1939 cu filmul Pe aripile vântului. Reușește să transpună cu finețe pe ecran o paletă întreagă de stări și sentimente, cu tehnica teatrală ce a rezistat până în anii ’50 ai secolului trecut. În interpretarea actriței, Blanche este o persoană fragilă, care trece cu ușurință de la speranță la anxietate, de la autoînvinovățire și regrete la visul unei vieți în care să respire din nou.
La data realizării filmului Marlon Brando nu era încă un monstru sacru. De altfel el a fost plătit pentru prestația sa din acest film cu șaptezeci și cinci de mii de dolari, față de o sută de mii de dolari, suma care i-a revenit lui Vivien Leigh. Îl întruchipează cu brio pe emigrantul polonez meschin, brutal, vulgar. Spre deosebire de Vivien Leigh, el a jucat în maniera realistă pe care și-o însușise la școala Stellei Adler. Personajul său personifică „cruzimea deliberată, de neiertat”, care are ceva subuman, cum remarca Blanche DuBois.
Operă, balet, spectacol de televiziune
După piesa de teatru A streetcar named desire au fost create numeroase spectacole de teatru, televiziune și balet, chiar și o operă. În România au fost realizate mai multe montări, din care este memorabilă cea în regia lui Liviu Ciulei, cu Clody Berthola și Victor Rebengiuc. În Fonoteca de aur a Teatrului Național Radiofonic se păstrează și o înregistrare a piesei din anul 1983. Însă montarea lui Elia Kazan rămâne una de referință, ca dovadă că a fost inclusă spre conservare în Registrul național de filme al Statelor Unite ale Americii. În concluzie, un film clasic rămâne un film clasic, nedemodat în timp și spațiu.
Prezentarea filmului pe IMDbNașul – un alt film cu Marlon Brando, în rol principal