Palatul de vară a fost singurul film asiatic acceptat în competiția pentru Palme d’or din anul 2006. Din cauza lui, regizorului Ye Lou i s-a interzis timp de cinci ani să mai facă filme. Oficialii chinezi nu au acceptat filmări ale demonstrațiilor din Piața Tiananmen și faptul că pelicula nu a fost vizionată de responsabilii cu cenzura. Palatul de vară este numele uneia dintre clădirile din Piața Tiananmen. Potrivit regizorului, evenimentele din piață marchează o schimbare în viața personajelor principale.
Structura filmului
Cu o durată de două ore și patruzeci de minute, filmul este structurat în două părți. Cronologia evenimentelor, marcată vizual prin precizarea anilor corespunzători, imprimă o tentă de autenticitate poveștii. Acțiunea se desfășoară pe parcursul a cincisprezece ani, începând cu 1987, când tânăra Yu Hong își părăsește locurile natale pentru a studia la facultate, în Beijing. Aici se integrează în viața de cămin, își face o prietenă, Li Ti, se distrează în localuri, participă la întâlniri studențești. Îl cunoaște pe Zhou Wei cu care trăiește o puternică poveste de dragoste. E o relație pasională, tumultoasă, marcată de rupturi și de gelozie. Frământările sexuale și emoționale ale lui Yu Hong se suprapun cu demonstrațiile studențești pentru democrație din Piața Tiananmen și suprimarea lor violentă de către autoritățile chineze. Pe fondul evenimentelor politice, tulburată sentimental, eroina renunță la studii și se întoarce acasă.
Partea a doua a filmului este jalonată de sfârșitul Războiului Rece, căderea zidului Berlinului, disoluția Uniunii Sovietice, revenirea Hong Kong la China, demonstrațiile din Germania. Printre aceste jaloane sunt intercalate momente din viața post absolvire a tinerilor chinezi. Toți au joburi modeste, călătoresc, cunosc oameni noi. În China, Yu Hong își găsește mulțumirea în relații sexuale intense. În Germania, Li Ti, prietenul ei și Zhou Wei duc o viață liniștită. Idealurile tinereții par o amintire. Zhou Wei, care se simte în tranzit în Germania, se decide să revină în China. Aici o va întâlni pe iubirea vieții sale, Yu Hong, cu care speră să reînoade firul rupt.
Nucleul emoțional
În prima parte a poveștii, regizorul Ye Lou surprinde momente de idealism tineresc, trăite la cote maxime. Pentru eroina principală, descoperirea sexualității și participarea la protestele din Piața Tiananmen reprezintă chintesența vieții trăite intens. Când pierde iubirea și iluziile unei vieți libere sunt și ele pierdute, intervin deriva, dezamăgirea, compromisul. Și pentru ceilalți doi prieteni stabiliți în Germania, confruntarea cu viața reală aduce deziluzii. În cealaltă parte a lumii, atât Li Ti cât și Zhou Wei sunt în derivă, dar fiecare reacționează în felul său propriu. Palatul de vară ne vorbește despre amărăciunea confruntării cu viața reală, dar o face într-un mod sensibil, delicat. Nucleul emoțional al filmului îl constituie incapacitatea personajelor de a înțelege cum timpul afectează sentimentele.
„Regizorul distilează confuzia interioară – vârtejul de dispoziții, capricii și nevoi – care este esența trăită și vie a istoriei”. (A. O. Scott – The New York Times, ianuarie 2008)
Aprecieri și contestări
Aprecieri
- distribuția și interpretarea realist-naturalistă a actorilor
- topirea poveștii în fundalul istoric
- muzica
Contestări
- costumele studenților nu corespund hainelor uniformizante ce erau permise la sfârșitul anilor ’80
- tinerii chinezi nu au avut acces la distracții în baruri și discoteci decât spre finele anilor ’90
- filmul a fost făcut pentru occidentali
Pentru mine Palatul de vară a fost un film încărcat de melancolie, care descrie cu sensibilitate frământările sufletești ale unor tineri care plutesc în derivă în universul vieții.
Fișa filmului pe IMDb