Filmul turcesc Uzak (Distant), regizat de Nuri Bilge Ceyran, a câștigat Marele Premiu de la Cannes în 2002. În plus, protagoniștii Muzaffer Özdemir și Mehmet Emin Toprak au primit Premiul pentru cel mai bun actor la aceeași competiție. Cu așa carte de vizită, Distant se anunța un film interesant pentru mine.
Povestea
Yusuf (Mehmet Emin Toprak), un tânăr dintr-o mică localitate sosește la Istanbul la locuința rudei sale, Mahmut (Muzaffer Özdemir). Proaspăt concediat, el speră că într-o săptămână își va găsi un loc de muncă pe o navă. Mahmut e un fotograf matur, locuiește într-un apartament confortabil, obișnuit cu singurătatea și cu tabieturile sale. El a ajuns prin forțe proprii la situația pe care o are, așa că nu se implică în sprijinirea lui Yusuf. Viața lui este răscolită de conviețuirea cu musafirul său, neglijent, needucat și cam certat cu igiena. Pierderea unui obiect prețios pentru Mahmut acutizează starea conflictuală mocnită și în curând Yusuf va părăsi fără nici o explicație apartamentul gazdei sale.
Vieți în derivă
Deși prin vârstă, educație și statut social cele două personaje apar atât de diferite, totuși ele au multe în comun. Viețile lor sunt în derivă, bărbatul matur și-a pierdut rațiunea de a trăi, iar cel tânăr încă și-o caută. Pe când era tânăr, Mahmut visa să facă filme la înălțimea idolului său, Tarkovski; în prezent „fotografia e moartă” pentru el, a devenit doar un mijloc de a-și asigura traiul zilnic. Yusuf e comod, nu se obosește să învețe o nouă meserie, parcă ar vrea totul pe tavă.
Ambii bărbați tânjesc după dragoste, dar nu sunt capabili să-și exprime emoțiile și sentimentele. Yusuf umblă să agațe femei, dar e prea timid ca să le vorbească; Mahmut ține încă la fosta soție, Nazan, dar nu știe cum să-i transmită afecțiunea sa.
Singurătate=distanțare?
Personajele din Uzak sunt distanțate între ele, nu comunică cu adevărat, fiecare rămânând în solitudinea sa. Filmul vorbește despre singurătate și înstrăinare în spațiul urban, deseori neprietenos și constrângător. La prima vedere, pe cei doi protagoniști îi desparte totul, în afara legăturilor de sânge. Mahmut se mai însuflețește la întâlnirea cu prietenii din tinerețe, care însă îl judecă spunându-i că a ajuns să-și anunțe moartea înainte să se producă. Legăturile cu femeile sunt schematice, lipsite de consistență: are o relație exclusiv sexuală, iar cu sora și mama nu comunică aproape deloc. Ar dori să reînnoade relația cu Nazan, dar nu știe cum să procedeze. Filmul oferă tabloul acestor singurătăți, dar nu oferă soluții.
Slow Cinema?
Filmul lui Ceylan se desfășoară lent, fără întorsături de situație, cu accent pe stările personajelor. Majoritatea interioarelor au fost filmate în casa regizorului, iar cele două persoanje principale au fost interpretate de neprofesioniști, într-o manieră naturalistă. În Uzak (Distant), atmosfera melancolică este predominantă, accentuată de imagini sugestive precum cea a unei nave eșuate sau a valurilor care se sparg de mal. Muzica este extrem de puțină, însă coloana sonoră înregistrează clopoțeii de vânt, foșnetul mării, chițăitul șoarecelui sau amprenta zăpezii peste Istanbul.
Toate cele de mai sus mă determină să mă întreb dacă am putea încadra Distant în curentul slow cinema.
Fișa filmului Uzak (Distant)