Recenzie film: The Worst Person in the World

La sugestia unei prietene am văzut de curând The Worst Person in the World (titlul original Verdens verste menneske), film ieșit pe piață în 2021, în regia lui Joachim Trier. Nu știam despre acest regizor norvegian decât că este creatorul Trilogiei Oslo, din care Cea mai rea persoană din lume face parte, alături de Reprise și Oslo, August 31st. De adăugat că filmul este pe lista nominalizărilor la Premiul Oscar 2022 pentru cel mai bun scenariu original (Eskil Vogt și Joachim Trier) și pentru cel mai bun lungmetraj internațional.

Povestea

„De mult timp îmi doream să fac un film despre dragoste. Unul care să meargă mai adânc decât poveștile de dragoste normale de pe ecran, în care totul este atât de simplu, poveștile atât de clare, sentimentele atât de clare, admirabil de lipsite de ambiguitate. Un film care va analiza serios dificultățile de a întâlni pe cineva atunci când te chinui să-ți dai seama de propria viață, cât de nehotărâți și nesiguri pot deveni chiar și cei mai raționali și încrezători în sine atunci când se îndrăgostesc; și cât de complicat este, chiar și pentru romantici, când obțin ceea ce au visat.”(Joachim Trier)

Povestea este structurată în douăsprezece capitole, prolog și epilog. În ciuda acestei forme „fixe”, The Worst Person in the World are fluiditate, unitate și dinamism. Este un film de actualitate, în care cu siguranță se regăsesc mulți tineri cu vârsta de 30+, nu doar din Norvegia. Ei încă explorează alternative seducătoare, fără să-și asume responsabilități, într-un proces dificil de maturizare târzie.

Eroina principală este tânăra Julie (Renate Reinsve), care-și caută împlinirea în cuplu și în carieră. Povestea delicată și melancolică este mijlocul prin care regizorul chestionează autocunoașterea, maternitatea, modificarea perspectivei asupra unor persoane sau situații de viață. Nu lipsesc notele de umor incluse în scenele în care tânăra schimbă alegerile profesionale precum ciorapii, sub privirea îngăduitoare a mamei. Sau cele din capitolul intitulat Muntele Finnmark legate de viața sustenabilă.

Actorii

Julie ne apare deseori egoistă, narcisistă, nestatornică, dar în același timp înduioșătoare. Ea nu vrea să se simtă spectatoare în propria viață; își caută cu obstinație un partener lângă care să simtă că e ea însăși. Sub bagheta lui Trier, actorii fac minuni. Și nu mă refer doar la Renate Reinsve – care „decolează ca o rachetă” (conform cronicarului ziarului The Guardian), luminoasă și naturală. Ci mai ales la Anders Danielsen Lie (Aksel), care reușește să redea trăiri profunde – nesiguranță, atașament, nostalgie, furie, regret. E o scenă frumoasă în care-l vedem pe Aksel gol, așa cum se simte lipsit de apărare față de lovitura sorții, dezarmat de vestea primită de la Julie.

Impactul fantasticului

Au fost în The Worst Person in the World două secvențe memorabile, cu tentă fantastică. Prima e secvența când Julie aleargă transfigurată pe străzile din Oslo ca să-l sărute pe Eivind, în care totul îngheață și parcă strigă „Clipă, rămâi!”. Cealaltă e un coșmar când, după ce a consumat ciuperci halucinogene, se confruntă cu groaza pe care i-o inspiră maternitatea și respingerea propriului tată.

Pentru mine Cea mai rea persoană din lume a fost un film melancolic, bine realizat și cu interpretări de excepție. La sfârșit am rămas cu o problemă nerezolvată – de ce filmul poartă acest nume?

Fișa filmului pe imdb

Tags: dramă