Să văd un film de Pedro Almodovar a fost întotdeauna o bucurie pentru mine. Și de această dată, cu Madres paralelas, cunoscutul autor nu m-a dezamăgit. Filmul spune povestea a două mame singure, a căror destine se împletesc în mod neașteptat, după ce nasc în aceeași zi.
O femeie matură
Janis, interpretată strălucit de Penélope Cruz, este o fotografă de succes de patruzeci de ani. Ea își asumă cu naturalețe sarcina neprevăzută, în virtutea faptului că mama și bunica ei au fost mame singure. Femeia matură este puternic preocupată de o groapă comună din apropierea satului natal, pe care se luptă să o redeschidă. Acolo este locul unde au fost masacrați, la începutul Războiului Civil, opozanți ai regimului. Janis nu dorește decât să aducă alinare urmașilor celor omorâți cu cruzime.
O adolescentă
Ana este o adolescentă devenită mamă în urma unui viol în grup. Milena Smit redă cu sensibilitate emoțiile tinerei care se maturizează sub ochii noștri: teamă, nesiguranță, duioșie față de făptura căreia i-a dat viață, gelozie, atașament. Ana se află într-o relație dificilă cu mama ei, Teresa, a treia mamă singură din film. Ea își caută drumul spre propria ființă, în timp ce trece prin evenimente bulversante. Cred că Almodovar este un maestru al descrierii personalităților feminine, pentru care găsește cele mai potrivite întruchipări.
Teme
În Madres paralelas autorul împletește armonios teme precum maternitatea, importanța cunoașterii istoriei recente, confruntarea cu un trecut dureros. Dacă atitudinea Anei de a „uita” episodul traumatizant al violului îi este benefică, pentru Janis a uita traumele strămoșilor este inacceptabil. Preocuparea femeii pentru rudele din sat și interesul față de istoria familiei sunt elemente care-i definesc personalitatea. De altfel, filmul se încheie cu o scenă care m-a emoționat profund – după deschiderea gropii comune, sătenii sosesc în liniște, aducând un omagiu personal strămoșilor greu încercați. În final citatul de mai jos dă seamă asupra importanței pe care Almodovar a acordat-o acestei teme politice.
„Nu există istorie mută, oricât de mult o pârjolesc, indiferent cât o frâng, indiferent cât de mult mint, istoria umanității refuză să închidă gura.” (Eduardo Galeano)
Nu a trecut neobservată pentru mine nici muzica lui Alberto Iglesias care potențează momentele importante ale poveștii. Compozitorul a fost nominalizat la Oscar pentru Premiul pentru cea mai bună coloană sonoră originală. Iar în cadrul Festivalului de la Veneția (2021), minunata Penélope Cruz a fost distinsă cu Cupa Volpi pentru interpretarea rolului Janis. Un film pe care-l consider clasic mi-a adus bucurie într-o sâmbătă de mai.
Fișa filmului pe IMDbCarne tremula, regia Pedro Almodovar