Lectura recentă a romanului A fost odată la Hollywood (în colecția Raftul Denisei de la Humanitas Fiction, 2022) m-a determinat să revăd filmul Once Upon a Time…In Hollywood, în regia lui Quentin Tarantino. Cartea, conform declarațiilor autorului, „regândește total întreaga poveste din film”, îmbogățind diverse secvențe și personaje. Trebuie spus de la bun început că, atât cartea cât și filmul, „lucrează” atât cu personaje fictive, cât și cu o mulțime de personaje reale ce populau lumea Hollywoodului la sfârșitul anilor ’60.
Cartea
Romanul aduce întâmplări noi legate de personajul principal, actorul (fictiv) Rick Dalton, a cărui stea a început să apună. Demoralizat de această stare de fapt, el își caută un nou impresar care să-l propulseze pe marele ecran. Prietenul și asistentul său, cascadorul Cliff Booth (fictiv și el), veteran din cel de-al Doilea Război Mondial, e un tip dur, cu un trecut întunecat.
O serie de episoade pomenite în treacăt în film sunt dezvoltate pe larg de scriitorul Tarantino. Personajul episodic din film, Charles Mason, căruia i se alocă mai multe capitole în roman, a existat în realitate. A fost liderul unei „familii” de hipioți, creierul crimelor din august 1969, în care a fost ucisă cu bestialiate și actrița Sharon Tate. Cartea abundă în referiri la filme, seriale TV, actori, regizori, muzicieni care au trăit și au lucrat la Hollywood în anii ’60.
Filmul
Once Upon a Time… In Hollywood aduce în fața privitorilor viața zbuciumată din cetatea filmului. Personaje ca Steve McQueen, Bruce Lee sau Roman Polanski însuflețesc atmosfera. În viziunea lui Quentin Tarantino, Sharon Tate e o „prezență angelică”, minunat încarnată de actrița Margot Robbie. Toți acești actori, regizori, cascadori, impresari sau producători de la Hollywood au în comun patima pentru film; filmul e lumea lor, obsesia lor.
La Hollywood e multă strălucire – vezi petrecerea VIP-urilor ahtiate după distracție de la Playboy Mansion, proprietatea lui Hugh Hefner. Mai interesant este ce se ascunde sub această strălucire: ambiții, deziluzii, vise aparent de neatins, anecdote dubioase, toate stropite cu mult alcool. Se vede însă și decadență – la ferma ruinată unde odinioară se filmau westernuri (luată în posesie de hipioți murdari, drogați și ciudați).
Decoruri, costume, sunet
Trecând în revistă echipa realizatoare a filmului, rămâi uimit de numărul persoanelor implicate în desăvârșirea acestui proiect. Doar departamentul artistic a presupus aproape o sută de persoane! Fără a include aici decorurile și machiajul. Pentru a reconstitui atmosfera epocii, celebrul Hollywood Boulevard a fost echipat cu fațade din anii ’60, iar afișe și postere retro decorează locuințele protagoniștilor ori vitrinele cinematografelor.
Costumele caracterizează cu succes personajele. Cascadorul Cliff e îmbrăcat în secvențele de început cu ținuta pe care a purtat-o în filmul Born Losers, în regia lui Tom Laughlin, ceea ce spune ceva despre starea lui materială (a preferat hainele, în locul onorariului de șaptezeci și cinci de dolari). Impresarul Marvin Schwarz, interpretat de Al Pacino, poartă costume elegante, ceea ce dovedește conservatorism, dar și eleganță și bun-gust. Actrița Sharon Tate apare în ținute proaspete, tinerești ce se potrivesc cu spiritul său liber, relaxat.
În film sunetul diegetic provine de regulă de la televizorul unde rulează un episod din serialul Mannix sau FBI, din sala de cinema (The Wrecking Crew, cu Dean Martin și Sharon Tate) sau de la radio. La atmosfera retro contribuie Mrs. Robinson (Simon & Garfunkel), Hush, Kentucky Women (Deep Purple) sau melodii semnate de Ennio Morricone, Gershwin, Leonard Cohen.
Punând față în față, cartea și filmul, pentru mine câștigător este cel din urmă, fiind evident că talentul regizoral îl surclasează pe cel de scriitor al autorului. În ciuda acestui fapt, Once Upon a Time…In Hollywood constituie un omagiu luxuriant pe care Quentin Tarantino îl aduce fabricii de vise de la Hollywood, undeva la sfârșitul anilor ’60.
Prezentarea filmului pe IMDbCalifornia Dreamin’ – The Mamas & The Papas
Partisan – Leonard Cohen