De multe ori un film ne transportă într-o lume necunoscută nouă, într-o altă țară sau în alt timp. Este și cazul filmului O ultimă afacere (One last deal) care ne poartă tocmai la Helsinki în lumea negustorilor de artă, a colecționarilor și a licitațiilor.
Sub bagheta regizorului Klaus Härö, descoperim povestea unui bâtrân negustor de artă, care speră să dea o ultimă lovitură, înainte de a se retrage din activitate. Olavi (Heikki Nousiainen) după o viață dedicată pasiunii sale, se decide să facă o afacere la risc. Motivele țin, se pare, mai ales de partea financiară, cât și de nevoia sa de validare în raport cu mai tinerii săi competitori.
O relație biunivocă
Pe scurt, Olavi, bazându-se pe flerul și experiența sa, se hotărâște să cumpere un tablou nesemnat, despre care e convins că e realizat de marele pictor rus Ilia Repin. În demersurile sale e ajutat, cumva contre-coeur, de nepotul său licean, Otto (Amos Brotherus). Relația bunic-nepot, foarte rece la început, se transformă cumva previzibil într-o relație mentor-ucenic, în care accentul cade pe reacțiile bătrânului. Apoi sunt câteva secvențe comice, înduioșătoare chiar, în care relația se inversează și Olavi primește câteva lecții de la băiat.
Tatăl și fiica
Mai interesantă este relația dintre tată și fiică. Ea se dezvăluie treptat, într-un mod oarecum neașteptat, scoțând la iveală întâmplări dureroase din trecut. Atât Lea (Pirjo Lonka), cât mai ales Olavi, au ajuns într-un punct în care-și reevaluează atitudinile. Un reproș dureros vine din partea fiicei, care-și întreabă tatăl când a făcut ultima oară ceva pentru cineva. Înțelegem că bătrânul a fost acaparat de profesia/pasiunea sa, iar în final ajunge să regrete că și-a neglijat datoria de părinte.
Care-i prețul plătit când profesia te acaparează total?
Portretul misterios
Portretul misterios – nu i se cunoaște titlul și nici autorul – în jurul căruia se învârte acțiunea, rămâne învăluit în mister până la sfârșit. Totuși, într-un final, Olavi primește o explicație pentru care tabloul e anonim, explicație care-l pune pe gânduri.
Mi-a plăcut la O ultimă afacere că subiectul e tratat cu delicatețe și sobrietate. Viața lui Olavi a fost dedicată artei și acest fapt și-a pus puternic amprenta asupra vieții sale de familie. Reparațiile sunt dificil de făcut, poate chiar tardive. Regizorul și colaboratorii săi crează imagini picturale în magazinul în care Olavi și-a trăit viața înconjurat de tablouri și alte obiecte de artă. A fost o plăcere să-i însoțesc pe eroi într-o expoziție, unde printre alte capodopere au admirat Portretul Poliksenei Stasova, semnat de Repin. Cu această ocazie am aflat că pictorul s-a stabilit în Finlanda, o dată cu cel de-al doilea mariaj al său.
O muzică discretă, de bun gust, însoțește cu note melancolice această dramă reușită, care m-a binedispus într-o seară de duminică. Morala e să nu subestimați niciodată un film finlandez!
Prezentarea filmului pe IMDbSeurapeli – un alt film finlandez de văzut