Cristian Mungiu – scenarist și regizor
Cunoscutul și apreciatul regizor Cristian Mungiu aduce din nou în fața publicului un film incitant – R.M.N. Ca și în alte situații (După dealuri, spre exemplu), autorul pornește de la un fapt divers, relatat în presa vremii din anul 2020. Într-o mică așezare din inima Ardealului locuitorii fac front comun, opunându-se vehement angajării a trei muncitori brutari asiatici. În satul multietnic în care maghiarii, românii și nemții conviețuiesc în bună pace, evenimentul permite examinarea reacțiilor comunității, dar și a indivizilor care o reprezintă, în speță personajele principale – Matthias și Csilla.
Matthias și Csilla
În pragul Crăciunului, Matthias (Marin Grigore), etnic german, revine pe neașteptate în satul de obârșie, după ce și-a rănit șeful într-un abator din Germania. Aici are familia (de care pare înstrăinat) alcătuită din soția Ana (Macrina Bârlădeanu), fiul Rudi și tatăl, Otto. Curând află că satul e depopulat prin plecarea la muncă în Occident a multor localnici și că sunt foarte puține locuri de muncă.
Întâlnind-o pe Csilla (Judith State), o fostă iubită ajunsă directoare la o mică fabrică de pâine, bărbatul refuză să se angajeze ca brutar cu salariul minim pe economie. În absența doritorilor pentru aceste posturi disponibile, se apelează în cele din urmă la muncitori din Sri Lanka.
Scenariul urmărește relația dintre Matthias și Csilla, precum și atitudinea lor în chestiunea angajaților străini. E clar că Matthias și Csilla, reînnoadă o veche relație, determinați de nevoia de afecțiune și teama de singurătate. Dacă bărbatul apare ca un mascul destul de rudimentar, care își exteriorizează greu sentimentele, Csilla e descrisă ca o persoană rafinată, superioară chiar.
Pe Matthias îl preocupă boala tatălui său, pasiunea pentru Csilla și poate în cel mai înalt grad, creșterea fiului său. În problemele comunității se dovedește confuz, nu adoptă o poziție fermă, deși experiența de muncă și viață în spațiul german l-ar îndreptăți.
Personajul colectiv
Personajul colectiv evoluează de la violența verbală la violența fizică. Un lung plan-secvență filmat la adunarea sătenilor de la Căminul cultural aduce la suprafață concepții adânc înrădăcinate, nu neaparat corecte politic. Suntem practic obligați în acest fel să medităm la motivele cu care ne purtăm atât de rău cu alții (veniți din estul îndepărtat), având pretenția ca occidentalii să ne trateze frumos. Un răspuns ar fi spiritul gregar, la care autorul face referire chiar în primele cadre din R.M.N. în care filmează oile de la abatorul german. De altfel apar multe animale în film – oi, un porc (ce va fi sacrificat de Sfântul Crăciun), câini și urși.
Ce-i cu urșii din final?
Urșii nu apar doar în finalul surprinzător, ci și sub formă de măști în confruntarea tradițională dintre români și maghiari pentru „alungarea spiritelor rele”. În ciuda mult clamatei bune conviețuiri interetnice, se dovedește că realitatea de pe teren e mult mai dură. Copilul Rudi care asistă la aceste manifestări, oare ce poate/trebuie să înțeleagă? Atât tatăl, cât și fiul sunt dominați de anxietate – fricile lor sunt simbolizate de urșii din spatele casei. Meritul filmului este că orice spectator european (ori poate de pe alte continente) se poate regăsi în povestea general umană pe care o spune cu talent compatriotul nostru.
Prezentarea filmului pe IMDb