Elvira Madigan
Cu ceva timp în urmă, am vizionat Elvira Madigan (1967), un film de o frumusețe tulburătoare, povestea unei iubiri absolute. În regia lui Bo Widerberg, în Elvira Madigan strălucește o tânără actriță neprofesionistă de nici 17 ani, care va aduce Suediei primul premiu de interpretare feminină la Festivalul de Film de la Cannes. Tânăra se numea Pia Degermark și a fost cea mai tânără actriță care a primit această distincție.
Elvira Madigan (Pia Degermark) lasă în urmă cariera de dansatoare la circ, iar Sixteen Sparre (Thommy Berggren) dezertează din armata regală și-și părăsește soția și cei doi copii. Eroii trăiesc o intensă poveste de dragoste, însă încercând să depășească obstacolele pe care societatea le impune, rămân cu o singură alegere de făcut – moartea.
Pia Degermark și cartea ei
Aclamată de public și de către critică, se părea că Piei Degermark i se deschide o carieră strălucitoare la picioare. În fapt, viața vedetei va cunoaște un succes de scurtă durată, urmat de o lungă perioadă de decădere. În anul 2006 Pia își publică biografia etonantă Dumnezeu numără lacrimile femeilor, sperând că „unii ar putea învăța să nu facă ce am făcut eu”. Cartea a apărut la editura Humanitas, în traducerea Lilianei Donose Samuelsson și cu o prefață de Gabriel Liiceanu și reprezintă confesiunea emoționantă ce cuprinde tragedia unei vieți.
Maturizare timpurie
Elevă sârguincioasă la o școală de elită, Pia se pregătea pentru susținerea bacalaureatului și nu-și dorise niciodată să devină actriță. Printr-un concurs de împrejurări ajunge să joace rolul titular din Elvira Madigan și foarte curând a fost copleșită de faimă. Tânăra a fost constrânsă să se maturizeze pe parcursul unui an.
„În primăvara lui 1967, a fost prima oară când existența mea s-a transformat în
«supraviețuire». Nu trăiam, ci pur și simplu supraviețuiam, condusă pas cu pas de un pilot automat. Nu e recomandabil, dar ce-i de făcut dacă ai șaptesprezece ani, ți s-au pus în picioare pantofi prea mari și ai devenit peste noapte o celebritate mondială? Pe vremea aceea nu existau«centre de ajutor»pentru persoanele care trec printr-o criză, o traumă. Toată lumea se aștepta de la mine să fac față situației, dar eu, copil extrem de sensibil, n-am reușit pe deplin. La vremea aceea se știa una și bună: totul are un preț, succesul costă și te izolează.”
După o scurtă căsnicie și experiența maternității, Pia intră într-o spirală a distrugerii, în care totuși încearcă să salveze esența ființei ei.
După glorie, urmează infernul
Tânăra cunoaște gloria, apoi infernul: relații toxice, dependența de droguri, lipsa unui adăpost stabil. Dar cel mai dureros aspect pentru Pia îl reprezintă modul în care a fost tratată ea și fiul său Robbin de către Asistența Socială. Este incredibil cât de puternică a fost și (se pare) încă este această instituție în Suedia (conform unor cazuri celebre relativ recente ce au implicat minori, cazuri prezentate pe larg de mass-media). Destinul Piei Dermark pare că a semănat cu mersul pe sârmă al Elvirei Madigan, de o frumusețe care-ți taie suflarea, însă și extrem de periculos, la limită.
Autoarea își chestionează viața, acceptă că a făcut multe alegeri proaste.
„Până la urmă, mi s-a părut că toată lumea profita de mine, iar eu eram prea slabă ca să protestez și să spun
«până aici!». Am continuat în schimb să joc teatru, și asta m-a făcut să mă simt din ce în ce mai rău. Vrei să fie bine și iese doar prost.”
Mărturisirea eroinei emoționează și prin aspirația sa către iubirea care s-o încălzească asemenea fetiței cu chibrituri din povestirea lui Andersen, pomenită în mai multe rânduri în autobiografie.
Un destin în oglindă: Maria Schneider
Dumnezeu numără lacrimile femeilor se leagă foarte bine cu filmul Being Maria, o producție 2024 unde strălucește Anamaria Vartolomei. Povestea se învârte în jurul adolescentei Maria Schneider, care vrăjită de lumea filmului acceptă să joace alături de starul Marlon Brando în producția Ultimul tango la Paris, în regia lui Bernardo Bertolucci. La fel ca pe Pia Degermark, controversatul film o transformă pe Maria – ea devine o imagine sexualizată de care nu va scăpa niciodată. Ambele opere vorbesc nu doar despre impactul celebrității asupra unor adolescente lipsite de apărare, ci și asupra vieții și carierei lor ulterioare.
Pia Degermark va găsi în cele din urmă resursele pentru a se ridica din marasmul suferinței. De aceea pentru mine Dumnezeu numără lacrimile femeilor reprezintă o pledoarie despre iertare și speranță în cele mai grele momente ale vieții.
De aici se poate cumpăra carteaFișa filmului Elvira Madigan pe IMDB