Crossroads e un club creștin de tineret organizat pe lângă biserica reformată din New Prospect, un orășel din Vestul Mijlociu. Suntem în preajma Crăciunului anului 1971. Viața familiei Hildebrandt se leagă strâns de Crossroads: tatăl, Russ, e preot slujitor al bisericii, soția Marion, casnică, îi scrie discursurile duminicale, iar cei trei copii mai mari ai cuplului frecventează activitățile programelor pentru tineret.
Microuniversul unei familii sărace
Microuniversul acestei familii sărace în care credința și religia ocupă un rol important, este pus sub lupa autorului Jonathan Franzen. Naratorul la persoana a III-a schimbă focalizarea de la un personaj la altul, pătrunzând în profunzimea gândurilor, dilemelor și emoțiilor lor. Capitolele alternează vocile părinților cu cele ale tinerelor vlăstare Hildebrandt – Clem, Becky și Perry; protagoniștii trăiesc fiecare în propria lor bulă, îngropați în secrete mai mari sau mai mici.
Jonathan Franzen redă cu realism tensiunile dintre soți și neînțelegerile dintre părinți și copii. O face într-un mod empatic, nu fără a pigmenta pe alocuri povestea cu tușe de comic amar.
Maturi nedreptățiți de viață
Russ și Marion se simt nedreptățiți de viață, se află într-un moment în care își reevaluează trecutul. Însingurați în doi în căsnicie, ei încearcă să se scuture de lașitățile cotidiene. După o vizită la psiholog în care soția simte că și-a dezgropat sinele, ea se chestionează asupra originii mariajului său.
„Poate că. la momentul respectiv, în Arizona, avea nevoie de un bărbat pe care să-l poată conduce și surclasa în inteligență, însă căsătoria degenerase într-un simplu aranjament: în schimbul serviciilor ei, Russ n-o lăsase pradă lupilor.”
Pe de altă parte, Russ, aflând faptul năucitor că fiul său de 15 ani consumă droguri, nu-și asumă responsabilitatea. Prima lui reacție se dovedește semnificativă.
„Fiul lui? Să consume droguri? Păi da, sigur. I se părea perfect plauzibil. Lui Russ nu-i venea să creadă că nu-i trecuse prin cap până atunci. S-o ia naiba pe Marion.”
Maturii tânjesc după libertate, să iasă din conformismul existenței lor – soția visează la iubitul din tinerețe, iar bunul pastor se agață de o enoriașă mai tânără și mai fâșneață.
Tineri care-și caută calea
Clem, cel mai mare dintre cei patru copii ai familiei, află la capătul lumii motivația existenței sale.
„Fără să aibă și fără să caute o motivație nobilă, fusese uimit să și-o găsească, totuși, în munți. Ecuația fundamentală a existenței umane – pământ + apă + plante + trudă = hrană – era cea mai aplicată dintre științe, fără a avea nimic filozofic. Modul de viață al agricultorilor andini, cu răsadurile și tuberculii lor, storcând subzistența din cele mai dure limite ale arabilului, venea pur și simplu ca o împlinire a fiziologiei și geneticii vegetale, a chimiei fizice și atmosferice, a ciclurilor nitrogenului, a jiu0jitsului molecular al clorofilei pe care le studiase în școală, fără a le bănui esența existențială; iar asta îi oferise pe tavă un plan: să rămână până după recoltarea cartofilor, să-și termine stagiul de doi ani și să se întoarcă în statul Illinois, unde să studieze știința impură a agronomiei.”
O moștenire neașteptată va genera dileme morale în familie și va avea consecințe în viața lui Becky. În ceea ce o privește, ea are o legătură specială cu Dumnezeu, care o ajută să treacă prin câteva situații dificile. Nu același lucru se poate spune despre Perry, geniul familiei, o personalitate interesantă, aflat într-un abis existențial.
Critica societății post hippy
Peste radiografia familiei disfuncționale, în Crossroads se suprapune critica societății post-hippy cu conformismele, rigiditățile și ipocrizia ei. Societatea inhibă aspirațiile protagoniștilor, identitatea lor individuală fiind îngrădită de identitatea lor socială. Sunt atinse problema războiului din Vietnam și a înrolării tinerilor, statutul indienilor navaho, comitetele de întrajutorare a populației defavorizate sau rutinele vieții parohiale.
Această paletă largă de teme e tratată de Jonathan Franzen într-un mod autentic, proaspăt. Autorul exceleză, după părerea mea, în introspecția personajelor, confruntate cu așteptări idealiste (religioase, artistice, morale) care se ciocnesc de limitele proprii sau de contextul social. Psihologia personajelor e construită fin, fără să apeleze la efecte spectaculoase — ci prin gesturi, tăceri, autoamăgiri.
Jonathan Franzen (născut în 1959), publicist al prestigiosului jurnal The New Yorker este autorul mai multor romane, din care menționez bestsellerul Corecții (2001), laureat cu National Book Award. A mai publicat câteva volume de eseuri și o carte de memorii. Crossroads, ultimul său roman, a văzut lumina tiparului în 2021.
Crossroads se poate achiziționa de la editura Polirom