Mihail Sebastian este un autor pe care l-am descoperit în adolescență citind Orașul cu salcâmi. O dată apetitul deschis, am continuat cu Accidentul, Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, De două mii de ani, iar în anii maturității m-am delectat cu Jurnalul său. Toate m-au fascinat prin finețea cu care scriitorul analizează sufletul feminin, prin profunzimea introspecției și nu în ultimul rând, prin parfumul epocii interbelice.
Așadar, biografia scriitorului intitulată Singur: Viața lui Mihail Sebastian semnată de Tatiana Niculescu, m-a atras ca un magnet și curând după apariția la editura Humanitas am purces la citirea ei. În cuvântul înainte care precede cele douăzeci și una de capitole, autoarea precizează că povestea vieții lui Sebastian a clădit-o pe baza scrierilor acestuia. E vorba de Jurnalul 1935-1944 și de cele opt volume a Operelor publicate sub egida Academiei Române.
Orașul cu salcâmi
Iosef (Iosi) Hechter și-a petrecut mai mult de jumătate din viață la Brăila, supranumit „orașul cu salcâmi”. Părinții evrei erau meseriași care respectau tradiția iudaică, dar fiind integrați în societatea românească. De altfel, tatăl său Mendel Hechter, a luptat pe front în Primul Război Mondial. Ca recunoaștere a participării sale la război, în 1918, el a primit împreună cu soția și cei trei fii calitatea de cetățean român. Interesul pentru cărți al lui Iosi se manifestă de timpuriu, devorând volume din biblioteca comunității evreiești. Am urmărit cu mult interes relatările despre anii petrecuți de adolescentul Hechter la liceul Nicolae Bălcescu.
„Răzbunare” pentru nedreptăți
Sunt dezvăluite amintiri întunecate sau nostalgice. Dintre ele m-a impresionat nedreptatea suferită la sfârșitul clasei a VII-a de liceu, nedreptate care l-a dezorientat pe Iosi. Deși obținuse cele mai bune rezultate la limba română, elevul Iosef Hechter este omis dintre premianți de către directorul școlii. Tatiana Niculescu oferă o explicație în contextul istoric al anului 1925 pentru această omisiune, considerată de autoarea cărții, neîntâmplătoare.
„Răzbunarea” a sosit în vara anului 1926, când în calitate de președinte al comisiei de bacalaureat, profesorul Nae Ionescu îl cunoaște pe Iosef Hechter. Lucrarea tânărului despre poezia lirică românească i-a plăcut mult profesorului (fost elev al aceluiași liceu). Din acest moment, destinele celor doi brăileni se vor împleti până la sfârșitul vieții.
Pseudonimul
Student la drept în București, tânărul Hechter începe o colaborare la ziarul Cuvântul, condus de Nae Ionescu. Apăsat de otrava ostilității și de păcatul de a fi evreu, colaboratorul se decide să semneze cu un pseudonim. Autoarea luminează acest episod din viața viitorului scriitor. Astfel, Mihail după protectorul evreilor (conform cărții profetului Daniel), iar Sebastian, (probabil) după Sfântul Sebastian, sfânt creștin care-și ascunsese credința și care fiind descoperit de romani a fost străpuns de „săgețile urii”.
Grupul Criterion
Mai mulți tineri scriitori, artiști și muzicieni se reunesc în anul 1932 cu scopul organizării unor conferințe despre personalități culturale și despre lumea contemporană. Din gruparea numită Criterion face parte și Mihail Sebastian, alături de alte nume importante ale generației sale. Deși cu orientări politice diverse, pe acești entuziaști îi unea dorința de a schimba peisajul cultural românesc, spiritul critic și deschiderea față de marea cultură universală. Sebastian susține și el o conferință despre personalitatea și filmele lui Charlie Chaplin, care datorită unui incident de la începutul său, se transformă într-o expunere liberă a unui evreu despre evreul Charlot. Mi-a trezit interesul această grupare efervescentă, care îmi apare din cele citite, ca o precursoare a conferințelor Humanitas care se țin în ultimii ani la Ateneu.
Sebastian și lecția lui
În cartea Tatianei Niculescu ni se dezvăluie un om educat, sensibil, loial și tolerant, cu lumini și umbre. Spre sfârșitul vieții, confruntându-se cu eliminarea din spațiul public, deportări, bombardamente și distrugeri încearcă să-și păstreze echilibrul, creîndu-și un simulacru de realitate. Apelează la lectura clasicilor, la învățarea limbii engleze sau la audiții muzicale (până când evreilor li se confiscă radiourile). Așa își alungă temerile, frica față de ziua de mâine și presiunea la care îi e supusă etnia. Este lecția pe care Sebastian ni-o transmite peste timp și de care avem atâta nevoie în prezentul lovit de războiul din Ucraina.
În Singur: Viața lui Mihail Sebastian cititorul află (printre altele) amănunte despre prietenia lui Sebastian cu Mircea Eliade și despre legătura (sinuoasă) cu mentorul său, Nae Ionescu. Meritul Tatianei Niculescu este de a surprinde aceste relații pe fondul evenimentelor sociale și politice ale perioadei interbelice. Tabloul complex e bine documentat de către autoarea care e familiarizată deja cu epoca. Dovadă stau cărțile deja publicate și care se subsumează aceleiași perioade istorice frământate: Seducătorul domn Nae (2020), Regele și Duduia (2019), Mistica rugăciunii și a revolverului (2017).
În ceea ce mă privește, lectura acestei cărți m-a făcut să caut urmele pașilor lui Mihail Sebastian pe strada din Brăila care-i poartă numele, la templul coral sau în bătrâna clădire a liceului Nicolae Bălcescu. Sunt puține urme despre cel care a fost atât de legat sufletește de orașul său natal și căruia i-a dăruit Orașul cu salcâmi.
De aici puteți achiziționa cartea