Ziarist frecventând un grup de artiști
De multe ori o carte mă conduce la o altă carte – este cazul romanului Gentlemeni care mi-a deschis calea spre Salonul roșu, cunoscuta creație a lui August Strindberg. În Gentlemeni, naratorul, un tânăr aspirant la cariera de scriitor din anii ’60 ai secolului trecut, primește sarcina de a rescrie (conform gustului vremii) acest prim roman modern suedez.
Suntem în anii 1870 în Stockholm, unde Arvid Falk, un mărunt funcționar public, își dă demisia pentru a se lansa în cariera visată de scriitor. Își găsește de lucru ca ziarist, frecventând în același timp un grup de artiști cu care petrece mult timp la Salonul roșu.
Autorul a cunoscut bine acest mediu. Datorită firii sale rebele și a conflictelor cu profesorii, Strindberg și-a întrerupt studiile universitare de la Uppsala și s-a mutat în capitală. Lipsit de sprijinul material al tatălui său, el a dus o existență precară într-un cerc de artiști boemi săraci. Experiența acestei perioade a fost sublimată într-o satiră puternică a societății suedeze.
Critica unei societăți depravate
Revenind la Arvid Falk, el e un om onest, dispus să muncească cinstit ca „apărător al celor în mizerie”. Din postura de gazetar se familiarizează cu redacțiile ziarelor de diferite orientări, cu lumea politicii, cu viața artistică și cu lumea teatrelor. În politică descoperă afaceri respingătoare și escrocherii, în redacții găsește minciună, ipocrizie și imoralitate, în lumea artiștilor se confruntă cu manipulare, răutate și meschinărie. Tabloul general e sumbru, dominat de mizerie morală și josnicie. Arvid nu-și găsește locul în această lume depravată.
Tânărul se simte mai apropiat de amicii săi, care nici ei nu sunt ușă de biserică, dar care se luptă pentru libertate. Cu ei poate fi sincer și cu ei petrece timp în căldura, larma, lumina și fumul din Salonul roșu. Cartea cu douăzeci și nouă de capitole se încheie cu o recapitulare în care cercul se închide pentru erou, iar prietenii săi își găsesc fiecare un rost. În final, pot să spun că sunt de acord cu Knut Hamsun care-l admiră pe autorul Salonului roșu său pentru „aptitudinea lui de a vorbi atât de bine despre atât de multe lucruri”.
De aici se poate achiziționa cartea