Breakfast at Tiffany’s se încadrează, după mine, în categoria filmelor „oldies, but goldies”. E plăcut ca din când în când, să mă întorc la filme precum Absolventul, Un tramvai numit dorință, Nașul sau acest de curând (re)vizionat Mic dejun la Tiffany. Ce le face pe acestea și multe altele atât de prețuite astăzi? Este după părerea mea, un perfect dozaj între o poveste bună, o distribuție de calitate și o viziune regizorală, puternic susținută de imagine și sunet.
Povestea
În cazul de față, succesul poveștii este dat de reușita adaptare a cunoscutului roman Mic dejun la Tiffany scris de Truman Capote. Bineînțeles că revederea filmului m-a condus și la recitirea cărții. Privind fotografii ale unei figurine de lemn, un scriitor își reamintește, după cincisprezece ani, întâlnirea lui cu Holly Golightly. El rememorează întâmplări vechi cu tânăra „călătoare” ce i-a fost vecină. Fermecătoare și imprevizibilă, ea aduce prospețime în existența anostă a aspirantului la glorie.
Filmul preia în mare povestea din roman, renunțând la unele elemente (sarcina lui Holly sau bisexualitatea ei) ori modificând altele (finalul).
Steaua distribuției
Steaua distribuției din Breakfast at Tiffany’s este superba Audrey Hepbrun (Holly Golightly). Se spune că Truman Capote nu a fost inițial mulțumit de această alegere, el preferând-o pe Marlyn Monroe. Audrey Hepbrun construiește un personaj efervescent, nonconformist și naiv, care ne devine foarte simpatic, deși de multe ori nu se comportă „comme il faut”. Finețea îi e pusă în valoare de ținutele elegante proiectate de Hubert de Givenchy. Ea este secondată cu brio de George Peppard, în rolul scriitorului Paul Varjak.
Viziunea regizorală
Regizorul Black Edwards reușește să redea atmosfera superficială în care se învârte mondena Holly. Secvența petrecerii scandaloase pe care o dă protagonista ilustrează stilul de viață haotic pe care aceasta îl duce.
Compozitorul Henry Mancini și-a găsit cea mai mare inspirație în Audrey Hepburn. El a spus: „Este unic pentru un compozitor să fie cu adevărat inspirat de o persoană, o față sau o personalitate, dar Audrey mă inspiră cu siguranță. În mod normal, trebuie să văd un film finalizat înainte de a compune muzica, dar cu Tiffany am știut ce să scriu pentru Audrey doar citind scenariul.” Melodia Moon River în interpretarea actriței a devenit un șlagăr internațional.
Breakfast at Tiffany’s reprezintă modul în care independenta Holly reușește să scape de „dracii roșii”, starea oribilă ce-i produce anxietate.
„Dacă aș putea găsi un loc în viața reală în care să mă simt ca la Tiffany, aș cumpăra niște mobilă și aș boteza pisica”.
Prezentarea filmului pe IMDb
Impresii la filmul Wait until dark
Olandeza. Audrey Hepbrun – Tinerețea unei vedete pe timp de război