În aceste zile întunecate am vizionat un film românesc neobișnuit care s-a potrivit perfect cu starea vremii – Capra cu trei iezi. Spun neobișnuit pentru că adaptarea după basmul omonim scris de Ion Creangă este un horror în cel mai adevărat sens al cuvântului, care îți lasă impresii puternice.
Trei iezi cucuieți
Regizorul Victor Canache (debut regizoral în lungmetraj) ne spune povestea arhicunoscută a celor trei iezi cucuieți cu oameni, în loc de animale. Mama (Maia Morgenstern) este o femeie muncitoare și dârză care își crește singură cei trei băieți într-o bojdeucă izolată de la marginea pădurii. Copiii cei mari sunt de soi cam rău, leneși, neascultători și hărțuitori ai fratelui cel mic. Chiar mama lor observă cu amărăciune că „așchia nu sare departe de trunchi”. Însă băiatul cel mic se dovedește inimos, harnic și ascultător. Cumătrul (Marius Bodochi) încearcă să se insinueze în viața femeii și fiind respins, se răzbună cu cruzime. Însă nici mama nu va rămâne datoare.
Un film nerecomandat copiilor
Capra cu trei iezi în viziunea lui Victor Canache nu este un film recomandat copiilor. Elemente vizuale și auditive concură la atmosfera generală apăsătoare, neliniștitoare. Pădurea sugerează pericole difuze și induce o stare de anxietate. Sigur că filmul transmite mesajul de ascultare a părinților, însă o face într-o manieră foarte violentă. Bărbatul invadator reprezintă chintesența sadismului – el își exhibă ura ucigând două suflete nevinovate. Scenele sângeroase sunt neașteptate și cutremurătoare. Tipice, aș zice, pentru un thriller.
Marius Bodochi îți dă fiori reci în rolul monstrului, cu un stil un pic prea teatral, după gustul meu. În schimb, Maiei Morgenstren i se oferă o paletă mai largă de trăiri – furie, deznădejde, bucurie, tristețe, dorință acerbă de răzbunare. Actrița (pe care unii recenzenți o consideră prea bătrână pentru rol) s-a achitat cu brio de sarcină. E secondată de copilul Antonio Gavrilă în rolul mezinului, care construiește un personaj atașant. Copilul își depășește vârsta, încercând să se opună cruzimii mamei sale ce vrea să-și facă singură dreptate.
Scenariul
E drept că scenariul a înlocuit animalele din poveste cu oameni, însă personajele mature se comportă într-un mod barbar. Izolarea și sprijinul unei comunități își spun cuvântul – comportamentul lor este animalic. Scenariul e împănat cu vorbe de duh și proverbe care-și dovedesc viabilitatea chiar și în zilele noastre.
În revista Film nr.4/2022 Angelo Mitchievici își intitulează cronica la Capra cu trei iezi „Homo homini lupus”. Dacă în povestea lui Creangă ferocitatea lupului și sălbaticia răspunsului caprei au o aură fantastică, în film se vede că omul nu a evoluat prea mult și e chiar lup pentru om.
La încheierea vizionării m-am întrebat ce poate fi în sufletul unui copil – mezinul – care a asistat la carnagiul fraților săi, la atacul asupra mamei sale și la torturarea vinovatului. Cred că aceste violențe te marchează pe viață. Pentru mine Capra cu trei iezi s-a dovedit un film greu de judecat și catalogat. A primit Premiul Publicului la TIFF 2022.

De acord cu tine. Încearcă Oameni de treabă, poate vei fi mai mulțumit!
Cam mediocru, dar apreciez munca depusa.