Clasat

Nu credeam că românii noștri sunt capabili să facă un film artistic despre AI, însă iată că tandemul Horia Cucută & George ve Gänæaard s-a încumetat și nu le-a ieșit deloc rău. Rezultatul a fost lungmetrajul Clasat cu durata de 90 minute, filmat pe parcursul a doar două săptămâni cu un buget declarat de numai 80000 de dolari.

După declarațiile lui George ve Gänæaard, ideea scenariului a pornit de la un articol citit într-o revistă de limbă engleză despre cum OpenAI a subcontractat moderatori de conținut din Kenya ca să filtreze materiale toxice ce urmau să „hrănească” inteligența artificială. Pe baza acestui nucleu cei doi regizori-scenariști au construit o poveste universală cu oarece specific românesc: jurnalistul independent Gabriel Vânătoru anchetează moartea într-un incendiu produs la compania Futura AI a angajatului Eremia Țofan. De la început investigația este justificată de ziarist prin două argumente puternice – clasarea dosarului de către procuratură în nici 24 de ore și similitudinile celor două rapoarte oficiale întocmite, cel al organului de anchetă și cel intern al companiei.

Dacă în Teambuilding (2022) munca în corporații se tratează în cheie comică, în Clasat această temă se împletește cu AI-ul, sănătatea mintală a angajaților, manipularea instituțiilor și diverse complicități. Aici prevalează critica socială și aspectul etic, totul sub umbrela unui umor subtil de bună calitate. Succesiunea de interviuri scurte ce alcătuiesc filmul nu devine obositoare, ci fiind întreruptă de interludiile investigatorului în care acesta îl ia părtaș pe privitor la odiseea sa, se desfășoară într-un crescendo ce ține trează atenția spectatorului. Tabloul acestor interviuri cu apropiați ai lui Eremia dezvăluie personalitatea și motivațiile lui, iar pe de altă parte discuțiile cu reprezentanți ai diferitelor instituții pun în lumină exploatarea angajaților, conflicte de interese, manipulări.

Autorii crează în Clasat o atmosferă realistă de tip documentar. Contribuie și expresiile corporate folosite de foștii sau actualii angajați ai Futura AI, limbajul de lemn al șefilor de la PR și HR, decorul minimalist cu un aer aseptic al birourilor reci și nu în ultimul rând distribuția. Daniel Popa în rolul anchetatorului Gabriel (îngerul revelației, al adevărului) construiește cu economie de mijloace un personaj sobru, perseverent, răbdător, modest și educat, care mi-a atras toată simpatia. M-a cucerit prin reziliența lui de cursă lungă – eroul nu se plânge, nu se căinează, nu înjură (deși ar fi avut motive), ci insistă să-și urmeze cu tenacitate pistele.

Toți actorii mi se par bine aleși, o menționez pe Dana Marineci în rolul șefei compartimentului de Relații publice pentru că ea apare în trei din aproape cele 20 de interviuri și creionează o angajată care nu deține puterea, dar o administrează perfect. Și Cezar Antal face o mică bijuterie din scurta apariție în postura unui filosof ce chestionează asupra limitelor ce ar trebui impuse inteligenței artificiale. Lui Emilian Oprea i se potrivește mănușă rolul de CEO al Futura AI, inteligent și alunecos, ultimul intervievat în Clasat, ca un corolar al anchetei lui Gabriel Vânătoru.

M-am gândit cu această ocazie la alte filme ce reflectă viața corporatistă sau chiar cu și despre AI. Rezumându-mă doar la cele vizionate (meritorii) m-aș opri la Up in the Air (2015) cu George Clooney, un specialist în concedierea angajaților, The Assistent (2019) despre burnout, cu Julia Garner și la tulburătorul Her (2013) cu Joaquin Phoenix. Ultimul analizează relația unui bărbat cu o entitate artificială inteligentă, ce-i vorbește prin intermediul unei voci feminine și de care omul pur și simplu se îndrăgostește.

În final cred că autorii au reușit cu privirea proaspătă din Clasat să atragă atenția publicului asupra unor subiecte delicate și de mare actualitate.

Fișa filmului pe IMDb

Distribuiți, dacă v-a plăcut!

Lasă un răspuns

(*) Required, Your email will not be published