De curând am văzut o delicatesă ciudată și provocatoare – filmul românesc Dragoste 1: Câine. Spun ciudat, în sensul de atipic, minimalist, curajos. Spun provocator, pentru că face mai puțin apel la emoțiile tale și mai mult la mintea ta. Regizor, scenarist și monteur, Florin Șerban a devenit cunoscut marelui public prin multipremiatul Eu, când vreau să fluier, fluier. Artistul lucrează de câțiva ani la trilogia Dragoste, din care a realizat deja primele două filme: Câine (2018) și America (2018). Aviz amatorilor – filmele din Dragoste sunt diferite stilistic de Fluier; eu le-am văzut pe amândouă, dar m-a câștigat Câine.
Un bărbat și o femeie
Un bărbat refugiat de ani buni în pădure, găsește o tânără agresată pe care o găzduiește în cabana sa izolată. El este pădurar și trăiește retras, alături de un câine și de un măgar. Povestea simplă se desfășoară într-un cadru atemporal, cu un decor aspru și neprietenos. Pădurea e ostilă, uscată, apăsătoare – omul apare deseori atât de mic, copleșit de măreția ei. Sosirea Irinei îl aduce treptat pe Simion într-o stare de fierbere.
Actorii Valeriu Andriuță (Simion) și Cosmina Stratan (Irina) au o sarcină dificilă, având în vedere că filmul conține foarte puține dialoguri. Actrița face un joc alb, lipsit de relief, dându-i eroinei un caracter misterios. Grozav mi se pare basarabeanul Valeriu Andriuță, ce reușește să sugereze cu finețe dragostea pătimașă, viscerală a maturului Simion. La fel ca în Dragoste 2: America, multe scene sunt filmate cu camera fixă în grosplan ori personajele sunt filmate din spate, fără a le vedea fața. Acest din urmă procedeu imprimă, după părerea mea, o atmosferă de frământare, de neliniște, de apăsare.
Victimă sau agresor?
La sfârșit m-am întrebat de ce filmul se intitulează Câine. Răspunsul meu ar fi: câinele lui Simion îi este atât dușman, cât și protector Irinei, prin urmare ar putea fi o expresie a dualității bărbatului… Din perspectiva mea, filmul acesta mi-a arătat cum o dragoste pătimașă, hiperprotectivă poate eșua în violență extremă. Iată cum răspunde regizorul la întrebarea ”de ce ar trebui să meargă cineva să vadă Dragoste 1: Câine”.
„Dacă nu îţi e limpede dacă în dragoste eşti victimă sau agresor, ar trebui să vii să îl vezi. Mi se pare că e minunat că noi, în dragoste, schimbăm rolurile astea tot timpul. În funcţie de multe lucruri şi în aceeaşi relaţie. Uneori suntem victime, alteori, cei care agresează şi nu mă refer fizic. Mult mai subtil. Cred că filmul ăsta pune nişte întrebări în privinţa asta. Eu m-am străduit să îl fac astfel încât să te recunoşti fie într-un personaj, fie în celălalt, fie în amândoi.”
Interesant este faptul că un critic precum Andrei Gorzo, afirmă într-o cronică de film că Dragoste 1: Câine ar putea deveni un film cult (https://www.scena9.ro/article/lemonade-morometii2-dragoste1).
Interviu cu regizorul Florin Șerban pe news.ro, septembrie 2018