Răsfoind ultimul număr al revistei Films in Frame am aflat că s-au împlinit 25 de ani de la lansarea pe marile ecrane a celebrului In the Moon of Love, în regia lui Wong Kar-Wai. Articolul Dorei Leu despre „cel mai iconic film de dragoste de după anul 2000” m-a determinat să-l revăd și nu am regretat. Alejandro González Iñárritu, după ce a vizionat filmul la Cannes, împreună cu soția, afirma că „ne-a lăsat fără cuvinte și profund mișcați. A fost acel moment care mi-a amintit de ce … am vrut să devin regizor.” Inclus pe lista BBC a celor mai bune filme din secolul XXI, In the Moon of Love m-a (re)cucerit prin subtilitatea și farmecul său inefabil.
O poveste de dragoste
In the Mood of Love aduce în fața spectatorilor o poveste de dragoste pe care protagoniștii aleg să o trăiască altfel decât un cuplu obișnuit. Aventura se petrece în Hong Kong-ul anilor 1960, într-o atmosferă melancolică, potențată și de melodiile interpretate de Nat King Cole.
Deși eroii nu sunt săraci – doamna Chan (Maggie Cheung) e secretară, iar domnul Chow (Tony Leung) e scriitor – totuși ei trăiesc în spații înguste, precare, pe care sunt nevoiți să le împartă cu vecinii lor. E o lipsă de intimitate pe care parcă o simți fizic, accentuată și de unghiurile de filmare alese de directorul de imagine Cristopher Doyle. Interesant mi s-a părut și cum își fac simțită prezența soții celor doi eroi – doar prin voce, fără a le vedea chipurile, însă cu nimic mai puțin percutant.
Imagini
În film nu se vorbește mult, pentru că imaginile sunt cele care transmit stări, emoții, sentimente. Întâlnirile din interior sunt astfel filmate încât realizezi autocenzura protagoniștilor, încercările lor de a-și ascunde sentimentele în fața celorlalți. Cu mișcări lente eroii sunt urmăriți în mod repetat, intersectându-și singurătățile, pe o scară semiluminată. Tensiunea erotică e dincolo de cuvinte.
În exterior, întâlnirile doamnei Chan cu domnul Chow se petrec pe străzi decrepite, în semiîntuneric sau sub ploi triste. Finalul, oarecum redundant după părerea mea, nu face decât să accentueze, după ani, nostalgia față de iubirea pierdută. În plus, mai descifrăm o legătură cu o povestioară din timpul unei cine și anume cum se poate ascunde „perfect” un secret.
Toalete superbe
Toaletele doamnei Chan m-au încântat prin frumusețea și diversitatea lor. Peste 40 de rochii chinezești a schimbat Maggie Cheung, de un rafinament aparte. Prin schimbarea rochiei am înțeles trecerea de la un moment la altul, având în vedere că fluxul scenelor părea continuu; în plus, rochia reflecta de fiecare dată starea de spirit a eroinei.
Tema filmului, datorată lui Shigeru Umebayashi, cântată la violoncel, simbolizând iubirea neîmplinită a celor doi tineri, am ascultat-o în buclă minute în șir. Un film ce merită văzut sau revăzut!
Prezentarea filmului pe IMDb