La nuit du 12 este un un film deosebit, care cu siguranță își merită cele șase premii César primite în anul 2023. E un film polițist, oarecum atipic, în regia lui Dominique Molle.
Subiectul
Încă de la genericul de început spectatorul e avertizat că va urmări un caz de crimă din cele 20% nerezolvate în fiecare an în Franța. Genericul de final ne anunță, la rândul său, că scenariul este inspirat din fapte reale. Despre ce e vorba?
Clara, o tânără de douăzeci și unu de ani care trăiește într-o localitate de provincie este arsă de vie de o persoană necunoscută. Povestea urmărește strădaniile polițiștilor conduși de Yohan, pentru descoperirea făptașului. Spectatorul, avertizat de la început că va urmări un caz nerezolvat, nu are (poate) așteptări prea mari…
În ciuda acestui fapt, povestea nu trenează, regizorul menținând o stare de suspans determinată de investigațiile asupra unor posibili agresori. Când pare că echipa s-a apropiat de criminal, acesta le scapă printre degete.
O fată dulce
Viața acestei fete dulci, văzută prin prisma iubiților ei, este demnă de interes și pentru că dezvăluie atitudinea destul de rudimentară a masculilor. De altfel, credincioasa prietenă a Clarei afirmă cu amărăciune în fața lui Yohan că aceasta a fost ucisă „pentru că era o fată”. Din declarațiile numeroșilor iubiți ai tinerei moarte se desprinde profilul unei persoane necomplicate, atrasă însă de băieți răi.
Anchetatorii
Anchetatorii ajung inevitabil să dezbată profilul moral al victimei, fiind cumva în punctul de a se întreba dacă ființa ușuratică care a fost Clara merită tot efortul pentru aflarea adevărului. În schimb, Yohan luptă cu obstinația alergătorului de cursă lungă ca să deslușească misterul acestui caz. Este cazul vieții lui, care-l bântuie chiar dacă au trecut ani de la abandonarea lui. El ajunge la concluzia că „toți bărbații au ucis-o pe Clara” și că nu va găsi criminalul.
Filmul câștigă în valoare și prin faptul că observă munca dificilă a polițiștilor. Departe de figura tipică a polițistului american, ei se confruntă cu lucrul la ore târzii, echipamente uzate și mai ales constrângerile bugetare.
Interpretări apreciate
Scriam despre premiile César pentru La nuit du 12 și acum am să mă refer la Premiul pentru cea mai bună speranță masculină și Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar. Cu sobrietate și finețe, Bastien Bouillon îl interpretează pe Yohan, polițistul conștiincios și conformist, dar traversat de furie, dezamăgire și supărare. Obsesia pentru cazul Clarei este descrisă cu economie de mijloace, fără să agaseze privitorul cu elemente șocante, ci mai degrabă subtile.
Și Bouli Lanners e la înălțime în rolul secundar al polițistului obosit, care clachează, pe fondul problemelor sale domestice. Distribuția feminină reușește să facă portrete veridice și nuanțate ale mamei și prietenei Clarei, precum și o judecătoare inteligentă și bine-intenționată.
Muzica delicată și versurile lui Verlaine acompaniază în mod strălucit acest omagiu adus polițiștilor.
Fișa filmului pe IMDb