După ce-l admirasem pe Billy Nighy în Love Actually, am dorit foarte mult să-l văd într-un alt film. Ocazia s-a ivit cu Living (2022), un remake după Ikiru (1952), la care au contribuit scenariști de marcă – Kazuo Ishiguro, Akira Kurosawa și Shinobu Hashimoto.
Un zombi birocrat
În filmul regizat de Oliver Hermanus, Billy Nighy îl întruchipează pe domnul Williams, funcționar la Primăria din Londra, în anii ’50. Scorțos și de o conștiinciozitate exagerată, șef temut pentru subalternii săi, birocratul funcționează ca un zombi. În particular, domnul Williams duce o viață anostă, dominată de rutină; locuiește cu fiul și nora sa, pe care în mod evident îi incomodează.
Tulburarea apelor
Un diagnostic medical sumbru îl destabilizează pe domnul Williams. Reevaluându-și viața, realizează cu amărăciune că nu a știut să se bucure de ea. Bătrânul domn încearcă să recupereze timpul pierdut, însă curând înțelege cum poate lăsa ceva în urma sa. La plecarea lui, cei apropiați își dau seama ce sens a avut viața domnului Williams și acest fapt dă o notă optimistă filmului.
Ce rămâne cu adevărat după noi? Ce moștenire lăsăm celor tineri? În viață totu-i amuzament, distracție?
Sunt întrebări la care spectatorul e obligat să răspundă, așa cum domnul Williamas, privindu-se în oglindă își face un examen de conștiință.
Interpretarea lui Billy Nighy emoționează pentru că redă cu finețe deșertăciune, amărăciune, nostalgie. Actorul impresionează și când interpretează un vechi cântec din copilărie – „Scorușul”, accentuând sentimentele de melancolie și regret. Dacă în Love Actually l-am admirat pe Billy Nighy ca un comedian desăvârșit, în Living el ne demonstrează că stăpânește și registrul dramatic la un înalt nivel!
Fișa filmului pe IMDb