Oare ce recomandă spre vizionare Metronom, filmul lui Alexandru Belc? Doar primirea premiului Un Certain Regard la Cannes? De ce am fi curioși să vedem încă un film cu acțiunea în odioșii ani ai comunismului (1972)? Nu s-a plictisit lumea de așa ceva?
Pentru mine Metronom a redeșteptat amintirea ceaiurilor unde dansam frenetic pe Sweet Child in Time sau Je t’aime … moins non plus. Ceaiuri care nu voiam să se mai termine, pentru că eram împreună cu prietenii, ascultam muzică bună și ne simțeam liberi. Dar mi-a readus în memorie și serile în care bunicul deschidea aparatul de radio ca să asculte în întuneric Actualitatea românească. Nume precum Neculai Constantin Munteanu, Max Bănuș, Monica Lovinescu, Ioana Măgură, Noël Bernard, Cornel Chiriac mi-au devenit familiare din fragedă copilărie. Ele erau vocea Europei Libere.
Nu, nu este un film despre ce a însemnat acest post de radio pentru români și nici măcar despre Cornel Chiriac, cel care realiza emisiunea Metronom. Însă o scrisoare trimisă postului Europa Liberă îi va pune pe tinerii protagoniști ai filmului într-o situație limită. Începutul destul de anost, ce-i aduce în prim plan pe doi liceeni îndrăgostiți, este reconsiderat de această întorsătură a scenariului. Vedem cum relațiile personale sunt alterate de intruziunea puterii și cât de duplicitară este aceasta (întruchipată de colonelul Biriș, interpretat de Vlad Ivanov). Ana (Mara Bugarin) și Sorin (Șerban Lazarovici) trăiesc ultimele zile ale iubirii lor, căci destinul îi separă pentru totdeauna.
Pot înțelege tinerii de astăzi cât de îngrădiți erau cei din trecutul comunist, când erau separați și „nu ne vom mai vedea niciodată”? Cortina de fier era implacabilă, despărțirea era definitivă. Pot aprecia tinerii de azi libertatea pe care au? Cu siguranță da, dacă se deschid spre astfel de filme. Dacă se detașează de nostalgicii comunismului care infectează încă multe familii și chiar medii de comunicare.
Regizorul filmului recrează atmosfera acelor ani prin costume, decoruri și muzică. Este o muzică de bună calitate, din care menționez melodiile interpretate de Doors, Janis Joplin, Dan Andrei Aldea, Dorin Liviu Zaharia și Mircea Florian. În mod ironic, începutul și sfârșitul filmului se petrece în fața Monumentului Eroilor Neamului din fața Academiei Militare, monument ridicat spre slava eroilor care au luptat pentru libertatea și independența patriei. În fapt, așa cum vedem în film, libertatea era o formă fără fond, călcată în picioare, așa cum distruse erau și conștiințele adolescenților care nu înțelegeau ce au greșit făcând un gest care în prezent e absolut banal.
Nu vă așteptați să vedeți un film de tipul Liceenilor! Creația lui Belc merită văzută, analizată, disecată într-un dialog al generațiilor.
„Metronom este cel mai important film, nu numai al anului 2022, ci poate și al anilor 2020 până acum, pentru că regândește nu doar felul în care ne gândim și ne raportăm la trecut, la cel istoric apropiat, în cazul de față la cel comunist, ci și felul în care ne raportăm la cinema, așadar felul în care valorificăm cinematografic acest trecut istoric, istoria în sens larg. O secvență mai mult sau mai puțin oarecare din Bucureștiul primilor ani ’70 (filmul are cele trei unități clasice, petrecându-se în cea mai mare parte pe parcursul unei singure zile, seri și nopți) capătă proporții de revelator, de fotografie, de releveu ale unei întregi epoci istorice: ‘Atlantida scufundată’ a comunismului românesc.” (Doinel Tronaru pentru SunMedia)Fișa filmului pe IDMb