Germanul Wim Wenders, în calitate de regizor, se prezintă cu Perfect Days (2023) drept candidatul Japoniei la premiul pentru cel mai bun film internațional la Oscar 2024. De altfel filmul a fost multiplu premiat la Cannes în 2023 și nu numai.
Rutină japoneză
Este uimitor cum un european, Wim Wenders, care semnează și scenariul alături de Takuma Takasaki, reușește să surprindă ritmul vieții unui japonez obișnuit. Vorbim despre personajul principal, Hirayama, cu o slujbă umilă, dar pe care o îndeplinește cu conștiinciozitate tipic niponă, zi de zi. Bărbatul locuiește într-o casă modestă, mobilată minimalist, iar rutină zilnică i se schimbă doar la sfârșit de săptămână. Viața lui exterioară se rezumă la job și la slabele interacțiuni sociale, la care e obligat de necesitățile de bază – frecventarea băii publice sau a unui local unde servește masa. În schimb, observăm că în ciuda acestor banalități, eroul are o viață interioară bogată.
Unde-i frumusețea?
Altfel spus, el găsește frumusețe în lucrurile mărunte. Plantele pe care le îngrijește cu devotament, natura în continuă schimbare și lectura constituie resursele sale de pace. Își acceptă condiția de slujbaș și se simte împăcat în singurătate. Singurătatea lui nu e dramatizată, nu apare apăsătoare, ci o condiție a echilibrului interior.
Imaginea color caracterizează viața diurnă eroului, pe când secvențele în alb și negru descriu visele sale legate în special de mișcarea frunzelor. Filmările copacilor fremătători, trecerile de la zi la noapte sunt realizate într-o manieră poetică, delicată.
Interpretare și muzică
În ciuda vieții sale aparent deprimante, Hirayama este un personaj luminos. Interpretarea lui Koji Yakusho, de top, strălucește prin finețe – chipul și mai ales ochii săi, transmit bucurie, uimire, nostalgie și câte altele. Scenariul nu ne dezvăluie cum a ajuns Hirayama în această postură, trăind într-o lume umilă, lume diferită de cea a familiei sale. Personajul vorbește extrem de puțin, el devenind mai vorbăreț cu un străin care-i dezvăluie trauma prin care trece; și aici Koji Yakusho se dovedește la înălțime, arătând latura ludică și expansivă a personajului său.
Muzica îl însoțește pe Hirayama, definindu-l ca un meloman nostalgic, ce ascultă muzica anilor ’70 – Lou Reed, The Animals sau Nina Simone. O scenă emoționantă desfășurată într-un mic local aduce în prim-plan melodia House of the Rising Sun.
Perfect Days constituie o pledoarie delicată și poetică pentru aprecierea lucrurilor mărunte din viața zilnică. Contează mult în lumea agitată și tehnologizată de azi să ne simțim bine cu noi, să fim autentici. Interpretul principal, imaginea și muzica sunt superbe!
Prezentarea filmului pe IMDbLou Reed – Perfect Day