În credința islamică, Podul Sirât reprezintă o trecere îngustă și periculoasă pe care fiecare persoană trebuie să o traverseze în Ziua Judecății. Mai subțire decât un fir de păr și mai ascuțit decât o sabie, podul e parcurs de credincioșii care ajung în Paradis, în timp ce păcătoșii cad în iadul de dedesubt. Cu acest motto debutează Sirât, cel mai nou film a lui Oliver Laxe, distins cu Premiul Juriului la Festivalul de la Cannes și propunerea Spaniei pentru Oscar 2026.
Rave într-un peisaj straniu
De la început suntem introduși într-un peisaj straniu din munții Marocului, unde se desfășoară o petrecere rave. Muzica electronică, asurzitoare și halucinantă, stăpânește participanții cuprinși de o adevărată transă. În acest decor brutal, Louis (Sergi López) și fiul său Esteban (Bruno Núñez Arjona) fac figură aparte, ei cautându-și cu insistență fiica și sora mai mare, dispărută de câteva luni. Un concurs de împrejurări îi determină pe cei doi spanioli să se alăture unui grup de cinci călători, care pleacă spre o altă destinație „muzicală” psihedelică, în apropiere de granița cu Mauritania. Totul, în speranța că acolo o vor găsi pe femeia dispărută.
Personajele care se înhamă în acest road movie, nu par să aibă nimic în comun, decât dorința de a ajunge la destinație. Bărbatul cu fiul său sunt mânați de un scop nobil, pe când cei cinci ciudați apar ca niște nomazi, obsedați de muzica lor. Treptat părțile se vor apropia, în timp ce dificultățile călătoriei lor cresc și ei încep să calce la propriu, pe un teren minat.
Situații limită
Spectatorul rămâne mereu atent și surprins de întorsăturile narațiunii, nu știe încotro va evolua povestea. Cert e că, o serie de situații limită dezvăluie fibra intimă a personajelor. Parcurgem alături de eroi spații post apocaliptice, prin deșerturi copleșitoare, un adevărat iad. Sergi López e uluitor în rolul tatălui, bărbatul de vârstă medie, care la început pare stingher în lumea marginalilor. Infernul fizic și mai ales moral pe care-l traversează îl transformă, ajunge să cadă într-un soi de extaz, datorat muzicii izbăvitoare. Pe de altă parte, actorii neprofesioniști dau o tentă documentară filmului și în același timp îi conferă autenticitate.
La conferința de presă de la Festivalul Filmului de la Cannes din 2025, Oliver Laxe afirma că „am fost foarte îndrăzneț, nu am măsurat lucrurile, nu am calculat, doar am sărit în abis”. Într-adevăr, pot confirma că autorul a construit în Sirât o lume alienată; căutând paradisuri artificiale, alergând după scopuri mai mult sau mai puțin absurde, eroii ating purgatoriul. Chiar Luis, în ciuda motivației sale înalte, pare neadecvat atunci când îl antrenează pe copilul Esteban într-o călătorie periculoasă. Combinând peisajele marocane, energia rave-ului și dimensiunea spirituală a căutării, Oliver Laxe a realizat un film greu de uitat.
Prezentarea filmului pe IMDb