Song Sung Blue (2026) a fost un film perfect de vizionat în week-endul care tocmai s-a încheiat. Are muzică bună (retro!), personaje atașante și un mesaj emoționant. În regia lui Craig Brewer, Song Sung Blue se încadrează în categoria biopicurilor, din care îmi amintesc cele vizionate de-a lungul timpului: Lista lui Schindler (1993), Walk the Line (2005), Elvis (2022), Oppenheimer (2023), Maestro (2023).
De curând, A Complete Unknown (2025), povestea succesului fulminant a lui Bob Dylan, a fost nominalizat la opt categorii la Premiile Oscar 2026. Dacă acesta urmărește tinerețea și ascensiunea lui Dylan pe scena folk din New York-ul anilor ’60, Song Sung Blue urmărește viața și cariera trupei Lightning și Thunder, trupă tribut Neil Diamond, în perioada 1987-1999.
Lightning și Thunder
Mike – Lightning (Hugh Jackman) și Claire – Thunder (Kate Hudson), un cuplu din Milwaukee, dovedesc că pasiunea pentru muzica lui Neil Diamond împlinește viața modestă a unui mecanic auto și a unei coafeze.
Poate unii critici au strâmbat din nas la stilul melodramatic, la aerul pompos și ușor desuet al personajului masculin ori la previzibilitatea scenariului. Totuși, filmul mi s-a părut înduioșător prin modul în care Mike se dedică muzicii idolului său, cât și prin legătura autentică dintre cei doi muzicieni amatori. E interesant de urmărit și cum sunt explorate emoțiile adulților și juniorilor din familia Sardana. Song Sung Blue ne vorbește într-un mod accesibil despre prețul succesului, despre bunătate și impactul muzicii asupra vieții personale și a comunității.
Atmosferă, interpretare, muzică
Atmosfera filmului mi s-a părut calmă, optimistă, cu note de umor blând și momente nostalgice. Ritmul se dovedește relativ lent, axat pe relațiile dintre personaje și pasiunea lor comună. În fruntea distribuției bine alese strălucește Kate Hudson, în rolul lui Claire, tonică și strălucitoare la început, apoi în urma unui accident, bântuită de demoni interiori. Depășirea dificultăților fizice se dovedește o piatră de încercare pentru ambii protagoniști, ocazie cu care se arată puterea vindecătoare a muzicii; Jackman și Hudson reușesc să transmită spectatorilor nu doar efervescența comuniunii lor muzicale, cât și scânteile ce le condimentează viața de familie. De menționat că cei doi actori au interpretat ei înșiși cântecele din film.
Pentru cei ce-am fost tineri în anii ’80 a fost o plăcere să reascultăm hituri precum Soolaimon și Sweet Caroline și să vedem cum muzica cuplului Lightning și Thunder a însuflețit un public mai puțin pretențios, însă darnic cu aprecierile. În fond, filmul celebrează magia muzicii și ne amintește că momentele care contează fac viața demnă de trăit.
Pentru prestația ei în Song Sung Blue, Kate Hudson a fost nominalizată la Premiul Oscar 2026, categoria cea mai bună actriță în rol principal. Fie ca cel mai bun să câștige!
Prezentarea filmului pe IMDb