Cine nu a auzit de Claude Lelouch și de al său succes mondial Un homme et une femme (Un bărbat și o femeie) creat în 1966? Realizat un an mai târziu, Vivre pour vivre s-ar putea numi „un bărbat și două femei”, căci povestea tipic lelouchiană aduce în prim-plan un trio amoros.
Intriga
Robert Colomb, un reporter curajos, incisiv și inteligent, demască umilințe și atrocități rasiale, călătorind în zone de conflict greu accesibile. Acest adevărat erou modern duce însă o viață amoroasă sulfuroasă. Mai exact, face slalom între soția Catherine, sensibilă și isteață, și mai tinerele sale amante. Apariția în viața lui a fotomodelului Candice, îl determină pe Robert să-i facă nevestei o mărturisire neașteptată.
Un război mai murdar ca niciodată
Dincolo de cuvinte, secvențele documentare greu de privit se constituie indirect într-un protest împotriva războiului din Vietnam, „un război mai murdar ca niciodată”. Din păcate, după părerea mea, aceste filmări nu promovează intriga, evidențiază doar că Robert este acaparat de meseria lui plină de provocări. Soția nu este inclusă în aria preocupărilor sale. În contrast cu viața profesională tumultoasă, viața de familie pe care o împarte cu Catherine apare destul de anostă, lipsită de strălucire.
Vivre pour vivre nu se remarcă prin dinamism, ci prin dialogurile spumoase realizate de regizorul-scenarist și Pierre Uytterhoeven. Filmările au fost realizate la Paris, Amsterdam, în Africa și în Vietnam.
Fără dialog
Ceva specific lui Lelouch sunt secțiunile fără dialog în care camera surprinde fie atracția dintre Robert, băbatul șarmant de 41 de ani și Candice, fie superbele scene de safari din Africa ori întâlnirea eroului cu Catherine după o lungă despărțire în care acesta se simte stingher, trist și copleșit de gânduri. O scenă similară la un prânz obișnuit al soților relevă indiferența bărbatului și neliniștea femeii ce are niște bănuieli în ceea ce privește infidelitatea partenerului și exemplele pot continua.
Realizare artistică
Așa cum scria într-o cronică mai veche apreciatul critic Tudor Caranfil, Claude Lelouch se distinge prin „voluptatea unică a profesiei, prin bucuria cu totul particulară pe care o emană filmând. Invenția în meșteșug a cineastului capătă adesea valoare de performanță. De remarcat, de pildă, eleganţa cu care e asigurată, dintr-o mişcare de aparat explicaţia dintre amanţi în hotel, sau mărturisirea în cuşetă,fragmentată de fluxurile de zgomote ale expresului, ca printre suspine, sau meciul de box, redat ca o formidabilă dezlănţuire de brutalitate din care nu mai poți distinge la un moment dat decât impulsurile”.
Vivre pour vivre rezistă în timp și datorită prestației actorilor. Prezența carismatică a lui Yves Montand umple ecranul, Candice Bergen reușește o seducătoare atipică, însă coroana îi revine inegalabilei Annie Girardot. Strălucitoare, bulversantă, sensibilă, actrița transmite prin timbrul vocii și priviri, emoțiile soției ultragiate.
Costumele semnate de Yves Saint-Laurent și coloana sonoră a lui Francis Lai întregesc acest film uitat. Am remarcat minunata melodie Les rondes dans l’eau compusă de Raymond le Sénéchal și interpretată de Nicole Croisille și Annie Girardot.
Cred că acest film este încă vizionabil, pentru actori, contextul istoric (războiul din Vietnam) neadaugând nimic la intriga psihologică și datând filmul.
Fișa filmului pe IMDbLes rondes dans l’eau, în interpretarea lui Françoise Hardy