Citind destul de rapid într-un week-end Femeia vieții mele: Marlene, vizionarea unui film cu Marlene Dietrich a rezultat în mod natural. Așa am ajuns la Witness for the Prosecution, producție semnată de Billy Wilder, adaptare după o nuvelă a Agathei Christie.
Realizat în 1957 cu o durată de aproape două ore, Witness for the Prosecution convinge prin calitatea scenariului, interpretările actorilor și regia excelentă. Filmul își propune să descâlcească culisele unei crime care aduce în prim plan cuplul Leonard Pole (Tyrone Power) și Christine Pole (Marlene Dietrich). Un avocat pledant experimentat, interpretat excepțional de Charles Laugthon, își pune la bătaie toate resursele pentru a-l salva pe acuzatul Pole.
După o secvență lungă, desfășurată în principal în cabinetul lui Sir Wilfrid Robarts în care facem cunoștință cu personajele principale, restul filmului se petrece în sala de judecată. Efectul nu e obositor sau plictisitor pentru spectator, pentru că regizorul crează un ritm potrivit prin succesiunea martorilor, introduce elemente de umor fin și crește treptat starea de tensiune. Când lucrurile păreau clarificate, finalul aduce o răsturnare de situație.
Marlene Dietrich a intrat bine în pielea femeii ademenitoare, jucând un pic cam teatral după gustul meu. Machiajul și costumele au servit la creionarea traseului unei femei (misterioase) care a fugit din Germania nazistă și care și-a găsit iubirea alături de un ofițer englez. Sub masca onorabilității, personajul avocatului Sir Wilfrid se dovedește obsedat de propria-i profesie, în același timp caustic și strălucitor.
Cu Witness for the Prosecution am avut un nou prilej să mă gândesc de ce trebuie să ne întoarcem la filmele clasice. Pentru că sunt ca un umăr pe care te poți sprijini la greu: solid, îngrijit lucrat, de cursă lungă!
Prezentarea filmului pe IMDb