În căutarea unui film „decent”, (adică fără violență, fără efecte via AI sau alte ciudățenii artificiale), am scotocit printr-o arhivă cinematografică și am descoperit ceva valoros. E cazul, zic eu, a lui You Can Count on Me, o producție scoasă pe ecrane în anul 2000. Trebuie să fie ceva de filmul ăsta, mi-am zis, după ce l-am remarcat pe generic pe Martin Scorsese în postura de producător executiv. Încrederea cunoscutului regizor i-a fost acordată debutantului Kenneth Lonergan, care semnează scenariul și regia, ca să obțină în final Marele Premiu la Sundance Film Festival.
You Can Count on Me se concentrează pe relația complicată dintre o soră și fratele ei – o dramă de familie, introspectivă, cu ritm lent și realism emoțional, caracteristică filmelor independente. Sammy (Laura Linney) și Terry (Mark Ruffalo) și-au cimentat o relație puternică în copilărie, când au fost legați de trauma puternică a pierderii părinților lor. Peste ani, Sammy își crește singură băiețelul de opt ani, Rudy, într-un mic oraș din nordul statului New York. Vizita neașteptată, după ani de înstrăinare, a fratelui său, constituie nucleul poveștii din You can Count on Me.
Teme incomode
Filmul explorează teme precum identitatea, traumele, realitatea socială și sexualitatea. Autorul Kenneth Lonergan realizează acest lucru într-un mod profund original, cu înțelegere și delicatețe. Nu forțează spectatorul într-o anumită direcție, nu dă verdicte, ci prezintă felii de viață autentice. Eroii se confruntă cu situații credibile, cu schimbări neașteptate, ce te pun pe gânduri. Finalul filmului e deschis. Un rol important îl joacă distribuția, în care strălucesc Laura Linney, Mark Ruffalo, Matthew Broderick și micul Rory Culkin. Într-un rol secundar joacă însuși regizorul, interpretându-l pe pastorul Ron, un îndrumător spiritual aparent stângaci, pentru cei doi frați.
Laura Linney se dovedește o apariție tonică, perfectă în triplă ipostază: mamă devotată, soră iubitoare, femeie în căutarea împlinirii sexuale/maritale… și încă nu i-am epuizat rolurile.
O sarcină dificilă o are și Mark Ruffalo, în rolul fratelui rebel, neîmpăcat cu cantonarea într-un orășel obscur, fără perspective. Apariția lui în viața surorii sale și a nepotului Rudy are rolul unui catalizator, după cum bine remarca Roger Ebert într-una din cronicile sale. Interpretarea lui Ruffalo amintește de monștrii sacri Marlon Brando și James Dean, tinerii furioși ai anilor ’50-’60 , aducându-i o restartare a carierei pe un nivel mai înalt, cu aprecierea publicului și în special a criticii.
Rory Culkin, cel mai mic dintre cei șapte copii ai familiei Culkin, se află în You Can Count of Me la primul său rol, de care s-a achitat excelent. Totuși, se pare că la filmări îi era foarte greu să zâmbească sau să râdă (atunci când era necesar!), așa încât partenerul său Mark Ruffalo făcea o mulțime de scamatorii ca să-l înveselească.
You Can Count on Me s-a dovedit o meditație sensibilă privind relațiile complicate de familie, dificultățile creșterii unui copil de către o mamă singură sau frământările unui suflet rătăcitor. Scenariul de bună calitate și interpretările de top conferă valoare acestui frumos film al anului 2000.
Fișa filmului pe IMDb