Au trecut doar câteva zile de la decernarea Premiilor Oscar 2024, o ediție echilibrată, cu multe filme bune care au făcut deliciul spectatorilor. Din lista nominalizărilor preferatele mele au fost Anatomy of the Fall, The Holdovers și Perfect Days, la care aș adăuga și recent vizionatul The Zone of Interest. Regizat de Jonathan Glazer filmul a câștigat două premii Oscar – pentru cel mai bun film străin și pentru cea mai bună coloană sonoră.
Subiectul
The Zone of Interest are ca subiect Holocaustul prezentat prin prisma familiei comandantului german al unui lagăr de concentrare, familie ce duce o viață îmbelșugată în imediata apropiere a ororilor. Scenariul la care regizorul este și coscenarist adaptează liber cartea cu titlu omonim semnată de Martin Amis, inspirată la rândul ei din fapte reale.
În 1943 Rudolf Höss (Christian Friedel), comandantul lagărului de la Auschwitz locuiește cu Hedwig (Sandra Hüller) și copiii lor într-o casă din vecinătatea închisorii. Cuplul și-a creat aici un paradis terestru în care cei doi soți fac abstracție de atrocitățile ce se petrec dincolo de gardul lor. Grădina cu pomi, flori, legume și seră constituie mândria lui Hedwig; totul pare normal, idilic chiar, doar că personaje ce traversează fantomatic cadrul ne indică pe ce se bazează bunăstarea familiei Höss.
Filmul sonor
Regizorul optează să nu ne arate nimic din ce se petrece în lagărul morții, în schimb îi oferă spectatorului „un film sonor”. Pentru această canava auditivă designerul de sunet Johnnie Burn a petrecut un an (înainte de începerea filmărilor) ca să alcătuiască o bibliotecă care includea sunete ale mașinilor de fabricație, crematorii, cuptoare, cizme, focuri de armă și strigăte umane de durere.
Spectatorul vede „doar” coșurile crematoriului fumegând permanent ori cenușa morților folosită ca îngrășământ, însă atrocitățile le aude cu asupra de măsură.
Interpreții
În rolul comandantului, Christian Seidel joacă un bărbat glacial, dedicat planurilor funeste de exterminare, umanizat doar prin atitudinea sa față de proprii copii și mai ales față de animale. Sandra Hüller face în Hedwig portretul casnicei preocupate de familia și posesiunile sale, meschină și total indiferentă la suferințele năpăstuiților din lagăr. Nu ezită să-și amenințe slujnicele atunci când acestea nu-i fac pe plac, conștientă de puterea pe care o are. Cu acest rol, total diferit de cel al scriitoarei efervescente din Anatomy of the Fall, Sandra Hüller dovedește că e capabilă să acopere un registru larg de interpretare și că a meritat nominalizarea la Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal.
În tot acest peisaj grotesc apare o lumină în persoana unei tinere fete poloneze, care noaptea ascunde mere pentru deținuții înfometați scoși pe un șantier la muncă. Acestei fete, pe care Jonathan Glazer a cunoscut-o la vârsta de 90 de ani în timpul procesului de documentare al filmului (și care i-a povestit întâmplarea) i-a dedicat The Zone of Interest.
De ce ar reține atenția Zona de interes?
Deși se referă la anii dominației naziste, opera autorului Jonathan Glazer se dovedește extrem de actuală. Ea constituie un recurs la istoria întunecată a celui de-al Doilea Război Mondial, ce ne arată că atrocitățile nazismului nu trebuie uitate, pentru a nu se repeta. Cum viața într-o bulă nu te exonerează de la a fi om. Într-o manieră artistică, spectatorul este imersat în universul casnic al familiei Höss, ce vine în puternic contrast cu realitatea dură din apropiere. Titlul filmului vine de la expresia utilizată de al Treilea Reich pentru a se referi la zona de 40 kilometri pătrați din jurul lagărului de la Auschwitz.
Prezentarea filmului pe IMDb