În 2022 am citit cărți grele, cărți tulburătoare, cărți captivante sau cărți ușurele. Dintre acestea voi reține doar trei, deși mi-a fost greu să dau la o parte romanele lui Elif Shafak. M-am oprit la un autor român, la un scriitor francez celebru și la o americană cu origini hawaiene.
Locul 3 – Supraviețuire de Vlad Zografi (2021)
În Supraviețuire Vlad Zografi ne introduce în lumea bucureșteană a zilelor noastre (în principal), o lume a însingurării și a neliniștilor ce ating uneori patologicul. Comunicarea e stângace și lipsită de profunzime chiar cu persoanele apropiate din anturajul eroilor și produce deseori frustrare. Tabloul general e creat prin monologurile celor două personaje principale, în care sunt intercalate descrieri ale unor performance-uri șocante. Cititorul e invitat să mediteze la fața tragică a științei și la fața tragică a artei în pagini dense, infuzate cu umor fin și ironie.
Locul 2 – Anihilare de Michel Houellebecq (2022)
Michel Houellebecq e cunoscut pentru cărțile sale destul de greu de digerat, datorită aspectelor sumbre exacerbate. Publicația Charlie Hebdo scrie că Anihilare este „romanul cel mai delicat, mai melancolic și mai sensibil al lui Michel Houellebecq”. Nu pot decât să subscriu – merită citită această carte în care ne regăsim chiar dacă acțiunea se petrece în Franța anului 2027.
Locul 1 – O viață măruntă de Hanya Yanagihara (2015)
O viață măruntă ocupă categoric locul fruntaș, pentru că e o carte răvășitoare, la care te întorci ca să-i deguști delicatesele. Investigațiile psihologice aduc la suprafață trăiri puternice, care emoționează cititorul. Ele surprind deseori perspective noi asupra prieteniei, iubirii sau a relațiilor interumane. Patru buni prieteni (americani) sunt urmăriți în meandrele evoluției lor din anii ’70 ai secolului trecut până în al doilea deceniu al secolului nostru. Romanul nu e ușor de citit, însă merită cu prisosință!
Credit foto: Patrick Langwallner/Unsplash