Ludmila Ulițkaia reprezintă un nume sonor al literaturii ruse contemporane, apreciată atât de publicul larg, cât și de foruri specializate care i-au decernat numeroase premii și distincții (Premiul Booker 2001, Officier de la Légion d’honneur în 2013, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană în 2014). Am numărat pe site-ul editurii Humanitas nouă titluri din portofoliul scriitoarei ruse (născută în 1943) și am tras concluzia că Ulițkaia reprezintă un autor citit în țara noastră. Dintre aceste titluri A fost doar ciumă constituie o rescriere în anul pandemic 2020 a scenariului intitulat Ciuma scris în urmă cu treizeci și doi de ani, pornind de la o situație reală.
O simplă tracasare
Povestea începe la Saratov în anul 1939, unde Rudolf Maier, cercetător microbiolog lucrează sub presiunea timpului la crearea unui vaccin împotriva ciumei. În timpul unei nopți când medicul este concentrat în laborator asupra lucrărilor sale, o simplă tracasare duce la infectarea sa accidentală. Chemat în grabă la Moscova pentru a raporta superiorilor stadiul cercetărilor sale, Rudolf se îmbolnăvește de ciumă și este internat în spital.
NKVD (poliția politică), cu eforturi considerabile, reușește să identifice și să izoleze contacții doctorului Maier din tren, de la Comisia pentru sănătate sau de la hotel. Metodele poliției lasă pârjol în urma lor.
Puterea poliției politice
Cele mai stresante sunt ridicările cu „corbii negri” ale oamenilor din propriile locuințe ori chiar de pe stradă. Familiile acestora, surprinse de multe ori în toiul nopții, se trezesc cuprinse de nesiguranță și teamă, chiar groază. Personajele ce au fost în primul cerc al lui Rudolf, împreună cu apropiații lor, nu știu de ce au fost reținute și nici când se vor întoarce acasă; ele simt că nu au control asupra propriei vieți.
Dar poliția politică acționează pe terenul fertil oferit de obediență, îndoctrinarea după legea marxist-leninistă și delațiune. Grigoriev, medic infecționist, președintele comisiei forțează terminarea definitivă a obținerii vaccinului, deși știe că treaba nu e încă încheiată.
„Tovarăși! Asistăm azi la un eveniment de importanță excepțională… aș zice de importanță nemaivăzută pentru întreaga omenire. Crearea vaccinului e încă un pas spre victoria deplină a comunismului în lume, încă o dovadă a triumfului politicii înțelepte a tovarășului Stalin.”
Sarcasm, grotesc, absurd
Întâmplările narate de Ludmila Ulițkaia nu sunt amuzante, cel mult declanșează un surâs amar cititorului. Naratoarea își privește critic personajele, surprinzându-le deseori în situații grotești sau de-a dreptul macabre. Stilul său este ironic, incisiv, are ascuțimea unui bisturiu. Spre exemplu, băiatul cu gâștele pe care vrea să le educe timp de zece ani este portretizat de Ulițkaia în două scene – una în tren și alta la petrecerea de Revelion, ambele de un umor delicios, ce frizează absurdul.
Lista personajelor de la sfârșitul cărții ajută mult cititorul în urmărirea personajelor și a reacțiilor acestora în fața loviturilor sorții – de la acceptare, la groază, revoltă, fugă ori sinucidere.
Titlul
În final m-am gândit de ce Ulițkaia a pus acest titlu: A fost doar ciumă? Replica e rostită la sfârșit de către bătrânul medic Kossiol, pe care naratoarea îl privește fără urmă de maliție, cu un respect impus parcă de conștiinciozitatea cu care-și face meseria, de calmul cu care primește intrușii și își acceptă soarta. E în aceste cuvinte un fel de relativizare a celor întâmplate, în sensul că totul e trecător pe lumea asta, chiar și „ciuma roșie”.
„- Serioja? Am crezut că nu te mai întorci. Ce-a fost asta, Serioja?
Îl privește atentă, concentrată.
– Ciumă, Dina. A fost doar ciumă! spune zâmbind Kossiol și-i ia mâna osoasă între palmele lui.
– Ciumă, atâta tot? îl întreabă insistent Dina.
El dă din cap.
– Și eu care credeam…”
A fost doar ciumă este una din cărțile care m-au determinat să caut alte opere ale aceluiași scriitor. Așa am găsit în propria bibliotecă romanele Minciunile femeilor și Imago. Așadar, din nou în curând Ludmila Ulițkaia!
De aici se poate comanda cartea