După Interior 0 (2016), Sonia ridică mâna (2019) și Mă găsești când vrei (2021), Lavinia Braniște revine cu un nou roman – Camping, la editura Polirom. Menținându-și apetența pentru sufletul feminin, autoarea o aduce în centrul prozei sale pe Sofia, o sexagenară care se pregătește să revină în România după o lungă ședere în Spania.
Momentul apropiatei pensionări îi prilejuiește eroinei retrăirea amintirilor din ce în ce mai estompate pe măsură ce sunt mai îndepărtate. Povestitorul omniscient pătrunde adânc în universul Sofiei cu gândurile, trăirile, complexele și autojustificările sale. Fluxul gândirii interioare apare deseori ca un monolog interior filtrat de narator, prin care eroina interpretează/decodifică lumea străină în care este obligată să supraviețuiască.
În Camping Lavinia Braniște descrie cu luciditate viața grea a românilor plecați. Cu detalii bine alese autoarea construiește atmosfera din campingul „El Titi”, locul care-i conferă siguranță Sofiei și o identitate proprie. Totuși, integrarea se dovedește parțială, în special din cauza limbii, pe care femeia nu a reușit să o stăpânească. Limbajul romanului este presărat cu expresii proprii eroinei prin care-și apropie spaniola într-un mod stângaci, un soi de struțocămile – „să despedim”, „mascote” (câini și pisici”), „urbanizație”.
„… ea a obosit de acest complex al ei, de cum s-a sabotat singură în ultimii douăzeci de ani poticnindu-se de limbă, când ea n-a avut de purtat aici decât conversații superficiale, pe care mai nou roboții le traduc fără probleme, cu tot cu intonație.”
Sunt atinse și aspecte culturale, cum ar fi reclamația – „sportul național spaniol” sau chestiuni de critică socială. Sistemul sanitar spaniol se dovedește discriminant, și pe cale de consecință femeia se simte invizibilă, judecată după accent și nu după suferințele sale.
„Doctorița de familie – de cabecera, cum se zice în spaniolă, adică tăblia patului, medicul de la capul patului, cum ar veni – îi dădea mereu analgezice și o trimitea la plimbare, deși ea simțea că problema ei e mai profundă, necesită mai multe investigații și intervenții și femeia vrea să scape de ea fiindcă nu-i place cum pronunță. Cel mai mult Sofia își dorește s-o placă medicii și s-o creadă, dar acesta e un obiectiv pe care n-a reușit să și-l atingă.”
Un motiv recurent în Camping îl reprezintă banii, din cauza cărora Sofia a părăsit România cu mulți ani în urmă. Banii mediază relația Sofiei cu tatăl ei și în special cu fiul recalcitrant, Robert. Eroina are remușcări că nu a fost alături de copilul său și își spală păcatele cu pachetele dese și mai ales cu banii trimiși acasă.
„Vinovăția mamei se compensează cu bani, iubirea se măsoară în bani, iar banii ajung la el.”
Eu am rezonat cu provocările eroinei care ”odată întoarsă acasă,… [vrea] să nu-i împărtășească tatălui frământările ei, să nu-l pună pe jar, să nu se simtă atât de apropiată de el, încât să alunece în capcana de a-i da acces la neliniștile ei cele mai intime” sau „să nu cumva să descopere că borna aceea dincolo de care iubirea se transformă în datorie pură a fost deja trecută.”
Cu Camping am avut revelația dificultăților de adaptare ale unui emigrant, precum și precaritatea relațiilor cu cei rămași în țară. Ultimul roman al Laviniei Braniște reprezintă radiografia unei vieți amare de emigrant, ce află în final cât de subțire se dovedește linia dintre succes și eșec.
Aici găsiți cartea