Pentru Condiția umană scriitorul francez André Malraux (1901-1976) a primit Premiul Goncourt în anul 1933. În acest roman autorul transpune în mod strălucit experiența participării sale la Războiul Civil din China din anii 1926-1927.
Biografia unui aventurier
Într-adevăr în perioada 1923-1927, după prospecțiuni arheologice în Indochina (încheiate cu un mare scandal), André Malraux se implică în frământările politice din zonă. Trecând în China, se întâlnește cu Borodin, reprezentantul rus al Cominternului pe lângă revoluționarii chinezi și participă la luptele din Canton și Șanghai. Amestecat în activitățile grupurilor comuniste, în anul 1927, după represiunea organizată sub comanda lui Cian Kai-și împotriva comuniștilor, revine în Franța. Acesta e doar începutul unei biografii uluitoare care va continua cu participarea la Războiul Civil din Spania, cu lupta împotriva fascismului în calitate de ofițer francez, prizonieratul, lupta în Rezistență și încheind cu îndepărtarea de mișcarea stângistă și aderarea la ideile gaulliste. Va deține mai multe portofolii ministeriale între anii 1947-1949 și 1958-1969.
Prin existența sa fascinantă, André Malraux reprezintă o personificare a aventurii, în mod asemănător cu Hemingway, Gorki sau Antoine de Saint-Exupéry. Iată portretul lui Malraux realizat de André Gide:
„Pretutindeni unde vreo cauză dreaptă are nevoie de un apărător, unde se angajează o luptă frumoasă, e primul pe baricadă. Se oferă și se dăruiește fără a sta pe gânduri, și cu un soi de vitejie amestecată cu o anume disperare care lasă să se subînțeleagă că nu ține prea mult la viața sa, că aceasta îl interesează mai puțin decât ceea ce îl consumă, nu capătă valoare decât în ofrandă, nu merită trăită decât riscând-o, într-o aventură valabilă… Iar cuvântul aventură recapătă o dată cu el, sensul său plin, cel mai frumos, cel mai bogat, cel mai omenesc”.
Până în 1939 a scris operele sale cele mai apreciate Condiția umană (1933), Vremea disprețului (1935) și Speranța (1937). După război se dedică aproape în totalitate studiilor de artă, publicând Vocile tăcerii (1951) și La métamorphose des dieux, în trei volume: 1957, 1974 și 1976.
Universuri umane complexe
În Condiția umană temele majore care îmbracă canavaua revoluției sunt lupta împotriva destinului, încrederea în forțele omului, relația dintre libertate și responsabilitate, moartea – ca încununare a unei vieți demne, solitudinea.
Cum romanul își are izvorul în viața fulgurantă a autorului, perspectiva asupra revoluției este a unui intelectual european – la fel ca și în Pentru cine bat clopotele de Hemingway.
Cu talentul său André Malraux dezvăluie cititorului universuri umane variate și complexe; toate personajele sale sunt tragice, trecând prin încercări extreme.
Înfruntând realitatea
Kio și Katov își trăiesc ideile gândite, luptând cu fervoare pentru cauza revoluției. Pentru Kio, comuniunea cu cei umili e esențială.
„Viața sa avea un sens pe care-l cunoștea: să dea fiecăruia din acești oameni pe care, chiar în această clipă, foametea îi ucidea, ca o ciumă blajină, sentimentul propriei demnități.”
Katov preocupat de probleme etice, consideră că „dacă nu crezi în nimic, mai ales pentru că nu crezi în nimic, ești obligat să crezi în virtuțile sufletului”. Katov, Kio și Cen întruchipează adevărați eroi ai revoluției pentru că luptă să înlocuiască dominația hazardului și a împrejurărilor asupra indivizilor, cu dominația indivizilor asupra hazardului și împrejurărilor.
Trecători prin viață ca printr-un continent iluzoriu
Traversați de neliniști metafizice, Cen, Gisors și Clappique, nu sunt capabili să se sustragă destinului. Cen, aflat într-o comunicare inefabilă cu moartea, speră să moară cât mai înălțător cu putință. Gisors, un bătrân profesor înțelept, închis într-o solitudine profundă (de care se eliberează cu opiu) crede că „substanța omului e neliniștea, conștiința propriei fatalități, din care se nasc toate spaimele, chiar și cea a morții”.
Personaj puternic, Ferral, președinte al Consorțiului franco-asiatic care își joacă norocul în China, ros de o nemăsurată ambiție pentru putere, reprezintă inamicul Revoluției.
Demnitate, fraternitate, generozitate
În Condiția umană André Malraux face apologia curajului în viață și în fața morții. Demnitatea, contrariul umilinței (cum o definea Kio) reprezintă un bun de preț al eroilor revoluționari.
În pagini de o cutremurătoare emoție, Malraux descrie suferința lui Hemmerlich, un camarad sfâșiat între imboldul de a-și face datoria față de cauză și dorința de a-și proteja familia nenorocită. Eliberat în sfârșit de povara soției și copilului bolnav, ambii uciși de soldații lui Cian Kai-și, asistăm la zbuciumul interior al personajului, la recăpătarea demnității sale, magistral prezentate.
„În pofida prăbușirii sale, a senzației de lovitură de ciomag în ceafă, a umerilor încovoiați, nu putea alunga din minte bucuria cumplită, copleșitoare, adâncă a eliberării. Cu groază și cu satisfacție, o simțea vuind într-însul ca un fluviu subteran ce se apropie; cadavrele se aflau acolo, picioarele lipite de pământ erau lipicioase din pricina sângelui lor, nimic nu i se părea mai absurd decât asasinatele astea – mai ales asasinarea copilului bolnav; copilul i se părea și mai nevinovat decât moartea; acum, însă, nu mai era neputincios. Acum putea ucide și el… O exaltare intensă îi zdruncina însă cugetul, cea mai puternică pe care o cunoscuse vreodată; se lăsa în voia acestei îngrozitoare beții cu o supunere totală.”
În scena cianurii sau în intervenția sacrificială din închisoare a lui Kio în favoarea unui biet nebun, autorul aduce omagiul său fraternității și generozității. Atmosfera de neliniște și reflexivitate ce domină romanul oferă relief secvențelor de acțiune.
Capodoperă a literaturii universale, Condiția umană dă măsura conștiinței și talentului marelui scriitor André Malraux, participant și martor la marile evenimente istorice ale secolului trecut.
Notă Numele proprii le-am transcris după ediția din anul 1965 a Condiției umane, din colecția Biblioteca Pentru Toți. La descifrarea înțelesurilor mi-a fost de real folos Studiul introductiv semnat de traducătorul Ion Mihăileanu în prefața volumului.
De aici se poate comanda cartea