Romanul Doamna Nobel descrie relația tumultoasă dintre Sofie Hess și Alfred Nobel, cunoscutul inventator și filantrop de origine suedeză. Semnată de Lisa Strømme, cartea a fost realizată pe baza studierii scrisorilor schimbate timp de optsprezece ani între cei doi iubiți. A fost publicată în 2020 la editura Humanitas.
Decernarea premiilor Nobel în 1901
Romanul începe și sfârșește cu momentul decernării Premiului Nobel în 1901, prima oară de la decesul în 1896 al inventatorului dinamitei. Ceremonia este văzută prin ochii lui Ragnar Sohlman, unul din cei doi executori testamentari, colaborator de nădejde al lui Alfred Nobel. El s-a luptat timp de cinci ani cu familia Nobel, presa și birocrația astfel încât visul mentorului său să fie împlinit. Ragnar a reușit cu mari eforturi să transforme averea lui Nobel într-un fond din care să fie recompensați anual oameni de știință și litere care au avut rezultate remarcabile în domeniul lor. Misiunea a fost îndeplinită – cu această propoziție se încheie cartea.
Povestea de dragoste
Doamna Nobel ne spune povestea de dragoste dintre o umilă florăreasă neinstruită și un domn copt, putred de bogat. Se cunosc la Baden, lângă Viena, unde el efectua o scurtă cură de refacere, la un centru medical din apropiere. După spusele lui Victor Hugo, Alfred Nobel era la acea vreme „cel mai bogat vagabond al Europei”. Pe Sofie, o vedem la început, ca o tânără muncitoare săracă în jur de 20 de ani, care lucrează ca florăreasă. Viața ei e monotonă, apăsătoare, lipsită de perspectivă. Ea îl cucerește cu frumusețea și tinerețea ei, el prin blândețe, răbdare și dorința sinceră de a o ajuta să-și depășească condiția.
La câteva luni bune de la primele întâlniri, Alfred o aduce pe Sofie la Paris. O instalează într-un apartament luxos și îi angajează o guvernantă. Sofie cunoaște frumusețea Parisului, se bucură de toalete luxoase, studiază. Studiile tinerei nu merg prea strălucit – are dificultăți cu cititul și scrisul. Activitățile acestea nu o prea atrag, dar le face de dragul lui Alfred, mai ales pentru a comunica în scris cu el.
Nobel muncește extrem de mult, preocupat de munca de laborator și de afacerile sale. Călătorește des și ține legătura cu Sofie prin epistole dese. Sofie este pentru el cea care știe să-i aline zbuciumul, să-i tempereze migrenele și să-i aducă echilbru. Chiar dacă cea mai mare parte a timpului sunt despărțiți, legăturile dintre cei doi prieteni devin din ce în ce mai strânse. Alfred simte permanent nevoia să-i împărtășească gânduri legate de colaboratorii săi sau neplăcerile provocate de procese costisitoare. Ea îl întâmpină cu solicitudine și afecțiune la revenirea lui la Paris. Anii trec.
Relația se răcește, dar nu se încheie
Alfred Nobel trece printr-un atentat, sănătatea îi este din ce în ce mai șubredă, iar munca îl acaparează. Relația începe să se răcească după ce chimistul realizează că Sofie a făcut prea puține progrese în studiile ei. Are loc o vizită catastrofală în salonul Madamei Adam. Sofie află că iubitul său primește periodic rapoarte secrete despre viața sa și progresul ei școlar. În acest context, Sofie se instalează la Viena într-un apartament fastuos, pe care îl aranjează cu cheltuieli exorbitante. Aici speră ca iubirea vieții ei să se relaxeze. Dar la mult așteptata vizită a lui Alfred, acesta este nemulțumit de risipa financiară și gelos pe tânărul ei prieten. Despărțirea este rapidă și duce la mariajul nefericit al femeii cu căpitanul von Kapivar.
Ultima întâlnire
După doi ani de căsnicie și nașterea unei fetițe, Sofie divorțează. Legăturile epistolare cu Alfred s-au menținut, chiar dacă nu la fel de dese. Sofie își construiește o viață nouă decentă, în centrul căreia își pune vlăstarul iubit. Are loc o ultimă întânire, mișcătoare, încărcată de regrete. Alfred îi face promisiuni Sofiei. Din păcate, la scurt timp după revederea lor, Alfred Nobel moare subit în urma unui atac de cord.
Puterea scrisorilor
Spre surprinderea tuturor, legatarii testamentari nu sunt membri ai familiei Nobel, ci doi colaboratori apropiați ai inventatorului. Marea surpriză este voința lui Alfred de a-și folosi averea în scopuri filantropice. Nici Sofie nu este uitată, dar (conform vechii înțelegeri) i s-a repartizat lunar o mică sumă, fără drept de apel. Acest mic stipendiu îi va fi însă insuficient ca să acopere cheltuielile necesare pentru a-și vindeca fetița bolnavă. Sofie se decide să-și joace ultima carte – își va vinde cu inima zdrobită cele două sute de scrisori din corespondența sa cu Alfred. Doar așa îi va asigura copilului bolnav un tratament cu cei mai buni medici și cu cele mai bune medicamente. Puterea scrisorilor este uimitoare. Întâlnirea cu cei doi executori testamentari se soldează cu sigilarea scrisorilor și punerea lor la păstrare pentru cincizeci de ani. Publicarea lor în presă ar fi compromis proiectul Premiilor Nobel.
Din fericire, suma generoasă câștigată de Sofie i-a permis să-și salveze fetița și să-și trăiască împreună viața în liniște și pace. Amintirea lui Alfred Nobel va veghea mereu asupra lor.
Încheiere
În rezumatul meu, în mod deliberat am trecut cu vederea unele aspecte din Doamna Nobel, pentru cei ce vor să citească romanul. Depresia lui Alfred Nobel, întâlnirea cuplului cu Victor Hugo, de ce savantul nu s-a căsătorit cu iubirea vieții sale, semnificația titlului sunt câteva dintre acestea. Citirea cărții m-a determinat să aflu mai multe despre Premiile Nobel, domeniile în care se acordă, selecția laureaților, primii câștigători ai acestui prestigios premiu. În acest mod am aflat despre un film realizat în 2014, pe care de-abia aștept să-l văd (Domnul & Doamna Nobel).
Bazat pe piesa Domnul & Doamna Nobel de Esther Vilar, filmul austriac cu titlul original Eine Liebe für den Frieden are în prim-plan prietenia dintre Bertha von Suttner și Alfred Nobel. Relația lor e ușor ambiguă, în special din partea inventatorului dinamitei care pare îndrăgostit de tânăra sa prietenă. O comunicare profundă și elevată îi unește, cumva în contradicție cu relația pasională pe care o are cu Sofie, florăreasa care-i devine amantă. Pacifista Bertha von Suttner a primit Premiul Nobel pentru pace în 1905, moment care apare în film. Mi s-a părut bine ales Sebastian Koch în rolul lui Alfred Nobel.
Poți achiziționa cartea Doamna Nobel de aici
Mulțumesc pentru apreciere.
Excelent rezumat, mulțumesc și pentru păstrarea unor aspecte pe care cititorul trebuie să le descopere și interpreteze personal.