Durabila iubire

Durabila iubire este un roman al apreciatului autor englez Ian McEwan, apărut în colecția Top 10+, la editura Polirom (2021, ediția a V-a!). Împărțită în douăzeci și patru de capitole, cartea „este istoria unei obsesii erotico-religioase căreia îi cade victimă naratorul”.

O întâlnire accidentală

Un accident în zona rurală londoneză îi reunește pe Joe Rose, un ziarist specializat în știință și pe Jed Parry, un tânăr asocial cu puternice convingeri religioase. Jed face o fixație erotică pentru Joe, hărțuindu-l cu insistențele lui, în cele mai nepotrivite locuri și momente. Treptat lucrurile degenerează puternic: Jed recurge la gesturi extreme, iar Joe devine el însuși obsedat de urmăritorul său. În tot acest turbion, relația autorului cu partenera sa Clarissa se erodează rapid.

Arta unui autor faimos

În Durabila iubire autorul schimbă cu lejeritate vocile narative la persoana întâi. Predomină vocea lui Joe, inițial obiectivă în relatarea nefericitului eveniment declanșator al întâlnirii cu trecătorul necunoscut, voce ce devine din ce în ce mai subiectivă, centrată pe analiza propriilor trăiri. Vocea lui Parry se face auzită în două capitole sub forma scrisorilor pe care acesta le adresează omului căruia efectiv i-a invadat viața. Un singur capitol este narat la persoana întâi de către Clarissa – o scrisoare pe care i-o adresează lui Joe în care-și prezintă propria perspectivă asupra întregii povești.

Lui Ian McEwan îi reușește atât descrierea dealurilor din Chiltren, cât și comicul unor secvențe cum ar fi întâlnirea cu trei hipioți bătrâni, „îmbogățiți din comețul cu cocaină”. Dar mie mi se pare că cel mai bine ajunge să-l miște pe cititor cu radiografia înstrăinării cuplului sudat în șapte ani de legătură maritală.

Ficțiune și realitate

Sindromul Clérambault

Lui Joe Rose, documentarist profesionist, nu îi e foarte greu ca punând diverse indicii cap la cap, să descopere că Jed Parry suferă de sindromul Clérambault. Ian McEwan îi construiește o adevărată fișă psihiatrică hărțuitorului Parry sub forma unui studiu de caz verosimil.

Anexele

Cartea se încheie cu două anexe, prima fiind un fragment preluat din British Review of Psychiatry, iar a doua o scrisoare aparținând lui Jed, pacientul internat de trei ani într-un spital de boli mintale. Am fost curioasă să aflu dacă prima este autentică, iar răspunsul avea să-mi fie dat de un articol publicat în The Guardian. Așa am aflat că unii recenzenți ai cărții au fost induși în eroare (deși British Review of Psychiatry nu există!), considerând că autorul „nu și-a lăsat imaginația să inventeze”. McEwan a taxat ca „delicioasă” recenzia din New York Times și a decis să continue păcăleala trimițând la British Journal of Psychiatry (această publicație respectată chiar există!) anexa respectivă în numele unor autori fictivi. Scriitorul își explică atitudinea: „Este întotdeauna foarte tentant pentru un scriitor să estompeze granița dintre ficțiune și realitate. Oferă ficțiunii o autoritate suplimentară și tulbură faptele”.

Titlul cărții

Titlul cărții – Durabila iubire – cred că se referă la iubirea obsesivă a lui Jed, iubire care capătă astfel în raport cu obiectul său o nuanță înfricoșătoare. Acest fapt este întărit și de observațiile din literatura de specialitate care descriu cazuri de erotomanie cu durată între șapte și treizeci și șapte de ani sau care se încheie „doar cu moartea pacientului”.

Filmul

După romanul Durabila iubire s-a realizat în anul 2004 un film cu titlu omonim (original – Enduring Love) în regia lui Roger Michell. Joe e transformat de scenariștii Ian McEwan și Joe Penhall în profesor de colegiu, iar Clarissa, devenită Claire, este sculptoriță. Sunt adăugate personaje noi, lipsesc mai multe întâmplări care fac deliciul cărții – spre exemplu vizita lui Joe la foștii hipioți ușor dereglați.

În privința actorilor, cel mai potrivit mi s-a părut Rys Ifans în rolul lui Jed. Daniel Craig (Joe) este foarte bun când joacă la temperatură înaltă descătușarea furiilor sale sau aversiunea față de Jed și parcă mai puțin percutant în redarea sentimentului de vinovăție privind accidentul declanșator. Relația sa cu Claire (Samantha Morton) apare oarecum fadă și neconvigătoare.

Adaptare a romanului, filmul păstrează spiritul lui, dar nu și litera sa, cartea ieșind în evident câștig!


De aici se poate achiziționa cartea
Enduring Love, în regia lui Roger Michell

Distribuiți, dacă v-a plăcut!

Lasă un răspuns

(*) Required, Your email will not be published