De curând am avut o nouă întâlnire cu regizorul Richard Curtis prin intermediul dramei About Time, tradus pentru ecranele noastre cu Era și timpul! Realizat în 2013, filmul păstrează același ton echilibrat și ușor nostalgic, care și-a pus pecetea pe prima sa operă de autor – Love Actually (2003).
O poveste romantică cu un călător în timp
Ce-ai face dacă la împlinirea vârstei de 21 de ani ai afla un secret bine ascuns, care-ți va marca viața? Ce-ai face dacă ai putea călători în timp, în timpul trecut? Ce ai schimba?
Tim, un tânăr educat, pleacă din cuibul părintesc la Londra, pentru a-și asigura un job și a-și găsi o iubită. Deși a moștenit o putere specială, planurile lui nu vor fi ușor de îndeplinit. Legătura romantică dintre Tim și Mary trebuie să facă față unor obstacole și aici va interveni „magia” tânărului.
Dincolo de atașanta poveste de dragoste, filmul e populat cu o serie de marginali înduioșători: un scriitor obsedat de succes, sora extravagantă, unchiul prostuț sau colegul stângaci, însă bine intenționat. Rolul acestora se pare că este acela de a pune mai bine în lumină relația tată-fiu, nesiguranțele lui Tim, dar și ale partenerei sale, Mary.
Cunoștințe vechi
În Era și timpul! m-am reîntâlnit cu două cunoștințe vechi – Margot Robbie și Billy Nighy.
Oare Margot Robbie poate juca și altceva decât tinere fete în floare, care strălucesc și aduc bucurie celor din jur? În Once Upon a Time…in Hollywood ea o încarnează perfect pe rebela Sharon Tate, soția regizorului Roman Polanski, ucisă cu bestialitate în locuința ei din Los Angeles în 1969. În Era și timpul! are un rol secundar, interpretând-o pe prima iubire a eroului Tim, ce-l va cuceri prin frumusețea, drăgălășenia și ambiguitățile ei. Și totuși actrița poate fi mai mult decât o apariție decorativă și o dovedește în Babylon, unde scenaristul (și în același timp regizorul) Damien Chazelle îi oferă partitura generoasă a unei aspirante la glorie, incandescentă, ambițioasă și vulgară, care eșuează patetic în mediul interlop.
O altă „cunoștință” a mea din Love Actually și Living este veteranul Bill Nighy. Prin urmare, e al treilea film în care-l văd și de fiecare dată s-a transformat ca un cameleon – categoric, talentul și experiența își spun cuvântul. În Love Actually „face” o fostă glorie a muzicii pop, în Living e un funcționar scorțos, iar în About Time e un tată atașant și cu simțul umorului.
Cunoștințe noi
Domhnall Gleeson (Tim) și Rachel McAdams (Mary) sunt doi tineri actori talentați, cunoștințe noi pentru mine. Perfecți prin prospețimea pe care o transmite jocul lor. Camera capturează cele mai mici tresăriri ale sufletului pe fața lui Domhnall Gleeson – parcă mereu lasă ceva nespus, ambiguu. Tinerii s-au încadrat în atmosfera ușor nostalgică a anilor 2000, recreată de o puternică echipă artistică. Afișe cu Amélie și Britney Spears, discuții despre celebrul model Kate Moss, muzica lui Nick Cave concură și ele la aura melancolică a filmului Era și timpul!
Cu ce rămânem din About Time? Cu îndemnul de a ne bucura de timpul care trece atât de repede, de clipele petrecute cu cei apropiați, cu o stare de împăcare cu ceea ce nu putem schimba și cu înțelegerea de a trăi fiecare zi ca pe ultima… Timpul, de fapt, nu se mai întoarce niciodată!
Prezentarea filmului pe IMDb