Zeruya Shalev este o cunoscută și apreciată scriitoare, născută în 1959 într-un kibbutz israelian. A făcut studii biblice și a lucrat ca redactor la Editura Keter. După un debut cu un volum de poezie, s-a axat pe proză, publicând mai multe romane și cărți pentru copii. A devenit faimoasă cu Viața amoroasă (1977), urmată de alte romane de succes: Soț și soție (2000), Tera (2005), Fărâme de viață (2011), Durere (2015), Destin (2021). Zeruya Shalev a fost onorată cu mai multe premii internaționale, iar operele ei au fost traduse în numeroase țări europene. Autoarea a fost de mai multe ori în România, cu ocazia unor evenimente literare (Bookfest 2016, când Israelul a fost invitat de onoare) sau lansarea unei traduceri (2023, la invitația editurii Humanitas, cu prilejul lansării romanului Destin).
Fărâme de viață spune povestea unei familii care se trage din bătrâna Hemda Horowitz, aflată în prezent pe patul de moarte. Femeia își reevaluează cu amărăciune și regrete viața, petrecută în copilărie și adolescență în kibbutz, apoi în capitala Ierusalim. Hemda a eșuat ca fiică, soție și mamă. Mai poate fi ceva reparat?
Rememorările ei sunt marcate de o traumă timpurie și de legăturile afective cu părinții și copiii săi. Zeluya Shalev este mai puțin interesată de acțiune, cât de analiza minuțioasă a conștiinței personajelor și a legăturilor dintre ele. În centrul romanului sunt plasate trei personaje principale – Hemda și odraslele sale quadragenare, Dina și Avner. Acestea sunt secondate de Ghideon – soțul Dinei, Shlomit – soția lui Avner, Nitzen, fiica adolescentă a cuplului Dina-Gideon, misterioasa Talia. Autoarea scrie la persoana a III-a, însă schimbă mereu vocea protagoniștilor, intrând pe rând în perspectiva acestora. Deseori, Zeluya Shalev pornește de la o observație aparent banală, ce generează un flux al amintirii, ca apoi să se ridice la o meditație despre caracterul persistent al traumei.
Înduioșătoarea căutare a fericirii
„Ce înseamnă Hemda? a întrebat Alik, prima oară când a îndrăznit să-i vorbească, iar ea a răspuns, un fel de plăcere… Cât de greu era pe vremea aceea să dobândească puțină fericire, precum efortul prostesc de-a stoarce o picătură de nectar dintr-o floare ofilită, pentru că așa era Alik al ei, un mugure uscat, veștejit înainte să înflorească, la fel și ea, și toți cei din jurul ei, șocați de pierderile suferite în timpul Marelui Război, șocați de pierderile suferite în timpul războiului pe care-l duceau acolo.”
Lumea interioară a personajelor, analizată în profunzime, dă seama despre rănile trecutului, conflicte de familie și cum trecutul modelează prezentul. O idee care străbate ca un fir roșu Fărâme de viață o reprezintă și efectele greșelilor părinților asupra copiilor (idee susținută și de unii preoți ortodocsi!). Romanul are o profundă încărcătură psihologică; atmosfera sa este dramatică, marcată de suferință, vinovăție, neîmpliniri și încercări de vindecare.
Mi-a plăcut că deși axată pe conflicte de familie și crize identitare, scrierea lui Zeluya Shalev poartă amprenta societății israeliene contemporane: viața în kibbutz, apartenența la țara care „n-a fost suficient de înțeleaptă să se facă iubită de propriii cetățeni”, lupta unui avocat mediocru pentru cauze umanitare.
În acest clocot al nefericirilor, există totuși fire de speranță (nu am să le dezvălui!). „Pentru că, întotdeauna, există o șansă de a crește, de a deveni mai puternic de pe urma unor asemenea crize” – așa declara scriitoarea în interviul pe care i l-a acordat lui Cristian Pătrășconiu pentru România Literară în nr. 31/2023.
Deși finalul cărții mi-a lăsat impresia de „deus ex machina”, în mod categoric, Fărâme de viață e o carte ce merită citită. Personajele feminine îi „ies” foarte bine autoarei. Avea dreptate Eshkol Nevo când scria că „alături de Margaret Atwood și Alice Munro, Zeruya Shalev este una dintre cele mai importante autoare care scriu despre fricile, dorințele și nevoia de libertate ale femeilor”.
De aici se poate achhiziționa cartea