Se poate spune că Mary Shelley (1797-1851) a fost de patru ori celebră: datorită tatălui, filozoful William Godwin, mamei – Mary Wollstonecraft, scriitoare, soțului – poetul romantic Percy Bysshe Shelley și mai ales ca autoare a faimosului roman Frankenstein. În vizita mea recentă din vara acestui an la Londra, am avut ocazia să admir la National Portrait Gallery portretul lui Mary Wollstonecraft (1759-1797), fondatoare a feminismului englez, decedată prematur din cauza unor complicații la nașterea fiicei sale Mary.
Geneza
Privitor la geneza lui Frankenstein, se știe că aceasta s-a petrecut în Elveția, în cercul unor apropiați ai lui Mary Shelley (printre care soțul său și poetul Byron), unde s-a pus la cale o întrecere pentru cea mai bună poveste cu fantome. Se crede că o sursă de inspirație a fost legenda lui Johann Dippel, un alchimist preocupat de elixirul vieții, care a trăit la Castelul Frankenstein din Germania, vizitat cu doar câțiva ani în urmă de tânara autoare. În povestea ei, Mary Shelley, la acea vreme în vârstă de numai 18 ani, îl crează pe omul de știință vizionar Victor Frankenstein, care dă viață la rândul său unei ființe diavolești.
Interpretări ale mitului lui Prometeu
Subtitlul romanului, Un Prometeu modern, deschide calea mai multor interpretări a celebrului mit al titanului, interpretări care se mulează perfect poveștii din Frankenstein. Într-o interpretare filozofică, Platon și stoicii au văzut în Prometeu un simbol al rațiunii și al cunoașterii, adică al darului tehnic și cultural care diferențiază omul de animale. În Frankenstein mitul apare ca expresie a dorinței omului de progres și al riscului care însoțește depășirea limitelor.
„Voi descoperi un drum nou, puteri necunoscute și voi înfățișa lumii cele mai adânci mistere ale creației.”
Din perspectiva curentului literar al romantismului (printre ai cărui exponenți se numără Goethe și P. B. Shelley), Prometeu devine figura eroului revoltat, care sfidează autoritatea tiranică în numele libertății și al demnității umane. Din cauza remușcărilor și a suferințelor groaznice pe care le suportă Victor, acesta apare ca un martir al cunoașterii și al emancipării; crimele demonului zguduie fibra morală a creatorului.
M-am gândit la ființa pe care am aruncat-o printre oameni și am înzestrat-o cu voință și putere să comită orori, ca fapta pe care a făcut-o acum, ca la propriul meu vampir, propriul meu spirit eliberat din mormânt și forțat să distrugă tot ce-mi era drag.
În epoca modernă, Prometeu e văzut ca imagine a științei și tehnologiei: omul care îndrăznește să descopere și să folosească puteri ce pot fi atât creatoare, cât și distructive (ca în cazul descoperirii energiei nucleare sau al inteligenței artificiale). Specialiștii îl consideră un mit despre ambivalența progresului: ceea ce aduce libertate poate aduce și pericol. Demonul îl imploră pe Frankenstein să-i creeze o pereche feminină, ca să se bucure și el de fericirea omenească. Consecințele promisiunii sunt cântărite din prisma efectelor.
„Chiar dacă ar fi părăsit Europa și ar fi locuit în pustiul din Lumea nouă, unul dintre primele rezultate ale legăturii lor ar fi fost copiii și o rasă de demoni s-ar împrăștia pe pământ, iar viața oamenilor ar deveni plină de pericole și de teroare. Aveam dreptul ca, în propriul meu avantaj, să deranjez generațiile viitoare cu acest blestem?”
Romantism împletit cu gotic
Frankenstein ilustrează împletirea romantismului cu goticul, cu accente de anticipare științifică. Crearea vieții din materie moartă are o latură romantică prin accentul pe fantezie și depășirea limitelor omenești, dar și o latură gotică prin aspectul înfricoșător. Pe de altă parte, monstrul blestemat și marginalizat e înzestrat și cu o latură sensibilă, romantică.
Peisajele grandioase din Munții Alpi sau de pe valea Rinului oferă liniște eroului, pe când ploile, furtunile și visele sălbatice sugerează teroarea specifică atmosferei gotice. Călătoriile prin Europa și Arctica imprimă un aer de exotism romantic, în timp ce locațiile macabre unde lucrează Victor (laboratorul sumbru, cimitire și camere întunecate) amplifică senzația de pericol.
M-au impresionat stilul expresiv, metaforic al monologurilor pasionale ale lui Victor, cât și descrierile înspăimântătoare ale creaturii.
„Eram înconjurat de un nor pe care nicio influență benefică nu-l putea străpunge. Cerbul rănit, târându-și picioarele fără putere spre un tufiș neumblat, unde să privească lung la săgeata care l-a străpuns și să moară, nu era decât un fel de alter ego.”
Conflicte puternice
În Frankenstein asistăm la conflicte puternice:
- ideal versus realitate: Victor vrea să depășească condiția umană, însă atingerea idealului său aduce distrugere
- individ versus societate: Creatura este respinsă de oameni și condamnată la singurătate
- dorință versus destin: atât Victor, cât și creatura sunt sclavii unui destin tragic, de neevitat
Personajele se luptă cu obstacole din lumea reală sau cu forțe supranaturale, dar asistăm și la luptele lor interioare, explorate intens. În Frankenstein, Mary Shelley îmbină în mod strălucit teme romantice precum iubirea, libertatea și destinul cu temele gotice legate de moarte, teroare și izolare. Destinul tragic al lui Victor și al creaturii sale este fatal: obsesia cunoașterii îl distruge pe savant, iar dorința de iubire a monstrului este sortită eșecului. Publicat în 1818, acest roman epistolar debordând de fantezie va fi urmat și de alte lucrări ale autoarei în calitate de dramaturg, eseist, biograf sau editor al operelor soțului său (mort prematur).
Cartea și filmul
Povestea horror de succes a savantului nebun a intrat de-a lungul timpului în atenția lumii teatrului și a cinematografiei. În 1931, un scenariu bazat pe adaptarea teatrală semnată de Peggy Webling, va sta la baza filmului cu titlul omonim regizat de James Whale. Succesul producției a determinat realizarea unor continuări, precum Bride of Frankenstein (1935), Son of Frankenstein (1939), The Ghost of Frankenstein (1942), Frankenstein Meets the Wolf Man (1943). Realizat în 1994, Frankenstein în regia lui Kenneth Branagh e considerată cea mai fidelă adaptare a romanului lui Mary Shelley. Regizorul însuși a interpretat rolul omului de știință, Robert De Niro pe cel al creaturii, iar Helena Bonham Carter a întruchipat-o pe Elizabeth. În prezent, fanii genului horror așteaptă cu nerăbdare toamna anului 2025, când va ieși pe marile ecrane și pe platforma Netflix o nouă versiune a filmului Frankenstein, scris și regizat de Guillermo del Torro.
De aici se poate achiziționa ediția oferită de editura ART