Publicat în 2003 la puțin timp după decesul protagonistului, Portretul lui M reprezintă imaginea caleidoscopică, profund emoționantă a fiului scriitorului Matei Călinescu. Autorul a scris această carte în timpul celor 40 de zile ce au urmat morții neașteptate a băiatului său, meditând la viața acestuia și la enigma pe care a întrupat-o. „Enigma n-am înțeles-o, dar am înțeles altceva: că el a fost, așa cum a fost și cum continua să fie pentru mine, un dar.”
Povestea tulburătoare și extrem de dureroasă m-a transpus în pielea părintelui ce suferă din cauza inadecvării copilului său (atins de autism) la standardele lumii „normale”. Tristețea și deznădejdea tatălui ce asistă neputincios la crizele de epilepsie ale lui M sunt transmise de autor cu sobrietate și fără a insista asupra lor. Proiectoarele sunt puse la început asupra copilului de doi ani, „vesel, voios și simpatic”, dulce povară în timpul plimbărilor în parc sau bucurându-se de poezioarele semiabsurde pe care i le citește tatăl său. Tabloul idilic se schimbă după vârsta de trei ani.
„Mai mult decât acasă, unde noi eram prea deseori și martorii suferințelor lui și ale izbucnirilor lui de furie umană-prea-umană (când nu se putea exprima, când tonul vocilor noastre se ridica, fie cât de puțin, și el, cu auzul lui extraordinar de sensibil, percepea zgomote de o intensitate covârșitoare, amenințătoare, terifiante), prezența lui angelică, cealaltă jumătate a ființei lui, cea adevărată, se impunea blajin, sub semnul dublu al neajutorării lui vizibile și al umorului lui de o calitate specială, care deschidea bine porțile bine ferecate ale convenționalismului din viața cotidiană, și trezea bunătăți ascunse, naivități uitate, prospețimi care se uscaseră de mult”.
Gândindu-se la stările lui M, pe care cu greu și le imaginează, citind cărți și articole despre autism, pentru tată se declanșează o cascadă de întrebări legate de identitate, memoria copilăriei și mituri personale.
„Cum ține el ‘răbojul timpului’? Căci acest răboj al timpului te ajută să-ți amintești și să umpli imaginativ golurile pe care depărtarea în timp le transformă în amintiri.”
Cărturarul Matei Călinescu nu se dezminte și demonstrează cât de importantă e lectura și literatura pentru sine; de fapt, el afirmă că are acces la copilăria sa prin lectura asimilată – „adică transformată sau transformabilă în altceva – prin scris”. Lectura îi pune la dispoziție lunete sau telescoape cu care (re)vede imagini, senzații, mituri; însă se pare că la M lucrurile nu funcționează așa. Preocuparea universitarului pentru problemele lecturii se întâlnește cu interesul părintelui privitor la dificultățile de lectură ale persoanelor cu autism.
Autorul notează cu luciditate și mâhnire (bine controlată) manifestările adolescentului și mai târziu ale tânărului bine înzestrat intelectual, în corpul căruia sălușuiește eul emoțional al unui copil de trei-patru ani. Însemnările periodice sunt deseori completate cu referiri la articole de specialitate, cărți-mărturii ale unor autiști de marcă, participări la conferințe sau întâlniri dedicate acestei teme, discuții cu medici ori psihologi. M-a impresionat tenacitatea cu care tatăl se documentează și se gândește (chiar după moartea lui M) la autism și la sindromul Asperger, din dorința sa permanentă de a-l înțelege pe fiu, de a stabili o comuniune cu el. În plus, cititul devine în mod indirect pentru Matei Călinescu, un bun prilej de a citi în sine însuși.
Portretul lui M emoționează și prin atitudinea naratorului față de suferința fiului și implicit a sa proprie – lipsesc lamentațiile, patetismul sau cinismul. Peste textul scris cu moderație plutește un aer de acceptare greu obținută, de tandrețe discretă și de umanitate caldă.
Matei Călinescu (1934-2009) a fost un apreciat profesor de crritică și istorie literară, scriitor român stabilit în anul 1973 în Statele Unite ale Americii. A predat literatură comparată la Indiana University din Bloomington, unde a înființat și a condus un centru de studii românești. După 1989 revine în publicistica din țară, pentru ca în 2003 să se stabilească definitiv în România. A publicat critică și teorie literară (inclusiv în limba engleză), versuri, eseuri, un roman – Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, Amintiri în dialog (în colaborare cu Ion Vianu), Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, Portretul lui M (2003) și am amintit doar câteva din scrierile sale în limba română. Editura Humanitas i-a dedicat o serie de autor care, „urmând îndeaproape dorința testamentară a autorului, intenționează să redea, până în 2020, integralitatea scrierilor sale”.
Pentru mine Portretul lui M a constituit completarea perfectă a serialului The Good Doctor (2017-2024), în care Shaun Murphy, un tânăr chirurg cu autism și sindromul savantului este recrutat în unitatea de chirurgie a unui spital prestigios. Singur pe lume și incapabil să se conecteze personal cu cei din jur, eroul își folosește darurile medicale extraordinare pentru a salva vieți și a învinge scepticismul colegilor săi.
De aici se poate achiziționa Portretul lui MThe Good Doctor