Kitchen (1987) constituie romanul de debut al autoarei japoneze de numai 23 de ani, Banana Yoshimoto. Născută la Tokyo în 1964, Mahoko Yoshimoto (numele său adevărat), fiica scriitorului Takaaki Yoshimoto a crescut într-o famile cu vederi liberale. Primul roman a avut un mare succes în Japonia, cunoscând peste 60 de ediții. Au urmat alte cărți care i-au consolidat faima și i-au adus premii importante în palmares.
O poveste simplă
Naratoarea Mikage, o tânără studentă, se confruntă cu pierderea singurei rude pe care o mai avea în viață. Trauma se resimte puternic la nivel emoțional și se transmite la nivel fizic. Yüichi și mama lui, Eriko, o invită pe Mikage să locuiască la ei, până își va reveni din șocul suferit. În curând o altă moarte neașteptată îi va zgudui pe cei doi tineri.
Nu știu să spun dacă Kitchen e o carte mare sau o carte „slăbuță”, însă cu certitudine pot spune că transmite emoții. Autoarea sondează într-un mod delicat emoțiile fragile generate de trauma morții unei persoane dragi. Armosfera pașnică și luminoasă din casa familiei Tanabe e liniștitoare pentru Mikage, însă în același timp tânăra realizează cu tristețe și disperare ce a pierdut.
„Câteva cuvinte bine alese din partea bunicii, și fetița asta zâmbăreață e așa de drăguță acum. Eram invidioasă. Mie așa ceva n-o să mi se mai întâmple niciodată… Nu-mi place cuvântul ăsta, ‘niciodată’, pentru sentimentalismul lui și pentru limitele pe care le presupune. Dar în clipa aceea am simțit cum mă apasă, cu toată greutatea și forța lui extraordinară. Jur că aș fi vrut să mă pot gândi cu calm la lucrurile astea. Să mă las legănată de autobuz, să urmăresc cu privirea micul zepelin până dincolo de orizont. Dar, fără să-mi dau seama, lacrimile începuseră să-mi șiroiască pe obraji. Nu-mi venea să cred. Parcă îmi pierdusem mințile.”
Bucătăria, un loc familiar
Bucătăria curată și ordonată a familiei Tanabe îi oferă fetei un spațiu de siguranță pe care-l poate controla. Prin intermediul preparatelor pe care le pregătește (sau le oferă), Mikage stabilește o legătură cu Yüichi și Eriko. Bucătăria devine simbolul familiarului și al siguranței căminului. Ca asistentă la o școală de bucătari, eroina învață să vadă partea bună a lucrurilor.
„Vreau să rămân mereu conștientă de faptul că într-o zi o să mor. Dacă n-ar fi așa, n-aș mai simți că trăiesc. Așa am ajuns omul care sunt acum. După ce am mers clătinându-mă prin întuneric pe marginea abisului, în cele din urmă am dat de o autostradă și răsuflu ușurată. Mai am multe de înfruntat. Dar, ridicând ochii spre cer, zăresc lumina lunii, a cărei splendoare bine-cunoscută îmi inundă sufletul.”
Efemeritate
Mikage și Yüichi se învârt într-o relație complicată și fragilă. Dispariția fascinantei Eriko oprește timpul în loc pentru Mikage, iar Yüichi este la rândul lui copleșit „ca o salcie îndoită sub greutatea unei ploi torențiale”. În ciuda disperării și a tristeții, fata se simte recunoscătoare că această ființă gigantică a făcut parte din viața ei. Cei doi orfani obosiți mai găsesc totuși resurse de bunătate și de admirație față de frumusețea și gingășia naturii. Se mulțumesc să capteze efemeritatea oamenilor, a stărilor și a gesturilor mici și din aceste daruri să-și extragă forța de a continua.
„Pe oameni nu-i înving forțele sau evenimentele exterioare, ei se prăbușesc atunci când înăuntru nu mai e nimic să-i susțină. Eram convinsă de asta. Nu voiam ca anumite lucruri din viața mea să se termine, dar ele se terminau oricum. Neputința asta nu-mi dădea voie acum să simt nici tristețea, nici neliniștea. Doar întuneric mohorât, peste tot. Aș fi vrut să mă duc într-un loc plin de lumină, cu multe flori, și să mă gândesc la toate astea. Dar mai e mult până o să pot face asta.”
În Kitchen Banana Yoshimoto tratează într-o manieră originală tema morții, a doliului, a singurătății, precum și cea a transsexualității. O carte simplă cu tușe de un comic amar, plină de miez și umanitate!
De aici se poate achiziționa cartea