S-a întâmplat ca în decurs de câteva zile să văd două filme românești remarcabile. Ambele au fost realizate după 2020 și au în centrul lor adolescenți. Cu Metronom plonjăm în atmosfera anilor ’70 din secolul trecut, pe când în Marocco acțiunea se desfășoară în Bucureștiul zilelor noastre.
Pe Emanuel Pârvu îl știam în calitate de actor din filmele lui Bogdan George Apetri (în Miracol a avut un rol destul de dificil), iar acum l-am descoperit în calitate de regizor și scenarist. Emanuel Pârvu reușește în Marocco (al doilea lung metraj al său) să ne țină captivi în povestea pe care o propune.
Puțină încredere și mult control
Mi s-a întâmplat (și nu o dată) pe când eram diriginta unor clase de liceeni, discutând cu părinții despre comportamente și fapte discutabile ale copiilor lor, să mi se spună ca o justificare – „am avut încredere în el/ea”. Dar ce te faci când e vorba nu de un surplus de încredere, ci de prea puțină încredere? De acest păcat e vinovat și Cristi (Șerban Pavlu), tatăl Magdei, adolescenta de șaptesprezece ani care primește în dar de ziua sa de naștere un colier prețios. Părintele o suspectează pe fată că a vândut cadoul și așa se declanșează un lanț de întâmplări care scapă de sub control.
Cristi e dominator atât în relația cu partenera sa, Maria, cât și cu Magda. Este impulsiv, uneori violent și lipsit de subtilitate. Totuși, atunci când acuzele sale provoacă un accident grav, el este cuprins de remușcări. Vina îl apasă și nu știe să o gestioneze.
Actorii
Regizorul și-a construit cu succes distribuția, o combinație de actori veterani și începători. Șerban Pavlu nu ne mai surprinde, evoluând într-un mod elegant și profesionist, secondat de Emilia Popescu în rolul doctoriței Avram și de Crina Semciuc (Maria). M-au surprins foarte plăcut debutanții Ana Indricău (Magda) și Tudor Cucu-Dumitrescu în rolul iubitului Magdei. Tânărul actor face față cu brio unei partituri dificile, în care trebuie să evolueze de la băiatul vesel și echilibrat la persoana frământată și furioasă pentru că i s-a răpit ceva prețios. Vlad Brumaru în rolul lui Mihai, prietenul lui Iulian, întruchipează golanul perfect. El reprezintă un soi de eminență cenușie ce construiește și pune în aplicare scenarii meschine.
Propagare în timp și spațiu
În Marocco autorul ne vorbește „despre cum o decizie poate provoca o alta, despre cum orice faptă declanșează o altă faptă, despre cum o acțiune ajunge să se propage în timp și spațiu pentru a se răsfrânge asupra noastră într-un final”. În acest lanț de întâmplări este fascinant de urmărit transformarea lui Iulian, dilema morală a lui Cristi, raportarea doctoriței la accident sau modul cum se schimbă relația dintre cei doi îndrăgostiți.
Ca și Metronom, Marocco este un film care poate fi urmărit de adolescenți. Și adulții au la ce să ia aminte. Maturi și tineri pot dezbate împreună relațiile dintre părinți și copii, expuse în acest film într-un mod elegant, fără un ton didactic!
Video cu interviu cu Emilia Popescu pe observatornews